Revoltat si acuzator, Corneliu Vadim Tudor a prezentat, in cadrul unei emisiuni de televiziune, un document care trebuia sa probeze ca ziaristul Ion Cristoiu l-a turnat la Securitate inainte de 1989, sub pseudonimul conspirativ Coroiu.
C.V. Tudor a sustinut ca documentul era o copie dupa un original existent in arhivele CNSAS.
Dar analiza ulterioara a “docomentului” a demonstrat ca este vorba de o simpla plastografie. Si nu una dintre cele mai reusite. Textul era scris intr-un format care nu este utilizat decat de programul unui ordinator, iar ortografia folosita nu era cea dinainte de 1989, ci aceea care s-a impus mai tarziu, cu “a”.
Intrebat fiind cum explica aceste inadvertente, “turnatul” a pretins ca documentul era o transcriere moderna, facuta de functionarii CNSAS. Or, CNSAS-ul nu elibereaza decat copii xerografiate si, in plus, validate prin stampila – care lipsea si ea de pe foaia lui Vadim.
Asa ca “turnatoria lui Cristoiu” s-a transformat in “plastografia lui Vadim”.