Activ cum il stim, presedintele Traian Basescu n-a stat la birou, sa afle din ziare cum vine recesiunea peste tara, ci s-a deplasat la cateva mari uzine romanesti. La Pitesti, la uzinele Dacia, francezii l-au linistit. Este o perioada mai grea, comenzile la export au scazut, dar Loganul va ramane pe piata, ca masina a romanului de rand. Basescu umbla la cumparaturi acum cu un Logan, in loc de Volkswagen, in incercarea de a-i face pe romani sa cumpere masini si produse romanesti. Presedintele a fost si la combinatul siderurgic de la Galati si la santierul naval Daewoo, de la Mangalia. Sunt comenzi, zic indienii, sunt comenzi, zic si sud-coreenii. Nu vor parasi Romania, nu vor concedia prea multi muncitori.
Basescu se intoarce la Bucuresti si declara ziaristilor ca dracu’ nu este atat de negru. Presedintele nu vede cu ochi buni cum ziarele anunta in fiecare zi ba 100 de oameni concediati acolo, ba 30 in alta parte, inducand opiniei publice ideea ca vin vremuri grele. Romania va face fata recesiunii mondiale – este verdictul sefului statului. Firesc, un presedinte trebuie sa dea speranta. Dar dincolo de aceste gesturi – care pot fi cumva legate si de campania electorala – trebuie gasite solutii economice.
Pentru ca, in timp ce presedintele este optimist, la Brasov se inchide cea mai veche fabrica de dulciuri din Romania. Kraft Foods pune pe liber cei 400 de angajati si muta toata productia de ciocolata Poiana in Bulgaria. Inca din 2005 ei au cerut autoritatilor locale un teren pentru construirea unor noi hale. Ocupati cu retrocedarile si spagile aferente, pe mai-marii de sub Tampa i-a durut la palarie despre ce ziceau cei de la Kraft. Dupa 3 ani, acestia au luat hotararea definitiva de a pleca. Auzind porcaria, primarul Brasovului repede le-a gasit un teren. Prea tarziu, bulgarii au castigat.
Din acelasi oras, o alta emblema – Colgate-Palmolive – se muta in Polonia. 190 de angajati trec in somaj. La doi pasi de Brasov, la Codlea, 1000 din cei 1800 de angajati ai nemtilor de la Rolem (parte a grupului Draexlmaier din Germania – producatori de accesorii pentru Mercedes) vor fi concediati.
Iata exemple care-l contrazic pe presedinte. Fiecare investitie straina din cele prezentate are datele ei concrete. Ceea ce ingrijoreaza, in Romania, nu este optimismul lui Basescu, ci lipsa oricarei strategii a statului roman de a oferi investitorilor tot ce-i posibil pentru a-i atrage sau a-i tine in tara. Vor spune unii ca pe Kraft sau Colgate nu trebuie sa-i pupam in fund, ca sa stea in Romania. Daca nu le convine, sa plece! Este simplu, numai ca atentia de a pastra investitorii este maxima in toate tarile. Guvernatorul din Texas da din coada in fata japonezilor de la Toyota, daca ei vor sa deschida o fabrica pe teritoriul acestui stat. Se grabeste sa le acorde facilitati, constient ca misiunea lui este sa sustina crearea noilor locuri de munca.
Sau un exemplu foarte apropiat: primarul Montrealului s-a dat peste cap, impreuna cu toti cei implicati, pentru a pastra circuitul de Formula Unu. S-au caciulit la Bernie Ecclestone, nu pentru ca le facea placere, ci pentru ca orasul castiga de pe urma evenimentului.
Daca state mult mai puternice decat Romania sunt in stare sa-i primeasca pe investitori cu deferenta, iata ca romanii ii trateaza cu birocratie, spagi si aroganta.
A fost simplu sa atragem investitii, cat timp mana de lucru din Romania a fost ieftina. Cu cat salariile cresc, cu atat principalul motiv pentru care companiile straine au venit in tara dispare. Si atunci trebuie sa le pui in fata alte avantaje.
