A fi parinte este o binecuvantare, dar si o responsabilitate enorma, mai ales ca, uneori, co-piii pun probleme, inca de la varste fragede.
In continuare, va voi prezenta cateva tipuri de tulburari care pot aparea in comportamentul copiilor si cateva sugestii care sper sa va fie de folos. O parte dintre acestea au fost culese din revista Bien Grandir, revista pe care o recomand cu caldura tuturor parintilor cu copii de pana la 10 ani.
Refuzul de a asculta
Intre doi si trei ani, copilul traieste o perioada de afirmare a personalitatii. Dupa psihologul Jean Gervais, este o criza normala, deoarece copilul simte nevoia sa fie autonom. Putem sa acceptam aceasta tendinta, insa trebuie sa existe limite clare. In aceasta perioda, numita sugestiv “mica adolescenta”, copilul este foarte dificil. Cand trebuie sa ne ingrijoram?
Am auzit cu totii de sindromul copilului-rege, un copil incapatanat, care obtine tot ce vrea de la parintii care nu reusesc sa-i tina piept. Un copil care obtine mereu ceea ce vrea nu este neaparat un copil fericit.
Copilul-rege controleaza tot; el face legile in familie, in functie de nevoile sale. Pe langa faptul ca parintii sunt epuizati, incapatanarea si rasfatul provoaca mari prejudicii copilului insusi.
Ce este de facut?
Reactionati ferm, dar calm. Incapatanarea copilului dumneavoastra nu trebuie sa va impresioneze. El va incerca sa obtina ceea ce doreste, prin plansete sau dragalasenii. Rutina este esentiala in familie: copilul trebuie sa o respecte, ca toti ceilalti membri ai familiei, iar recompensele trebuie sa fie acordate numai ca urmare a unui comportament bun.
Nu trebuie sa “va cumparati” linistea. Cand este posibil sa ii indepliniti dorinta, faceti-o sub forma de favor. In loc sa spuneti “da, sunt de acord”, reformulati: “facem ce doresti dupa ce iti faci curat in camera”. Cand copilul nu va asculta, in loc sa negociati cu el, actionati. Copilul va deveni ascultator daca are directive clare si sanctiuni pe masura (amandoi parintii trebuie sa aiba aceeasi conduita).
Cum prevenim
Numarul de directive trebuie redus: pastrati doar pe cele absolut necesare. Cand copilul v-a ascultat, trebuie felicitat si incurajat. Cu timpul, va intelege ca este mult mai castigat daca are un comportament pozitiv. Copilul trebuie sa aiba iluzia unei anume libertati. El este in plina afirmare a perso-nalitatii. Daca ii impunem tot timpul tot felul de reguli, va deveni un copil fara initiativa si cu o personalitate supusa.
De aceea, copilul trebuie incurajat sa aiba un punct de vedere. In realitate, el va avea de ales intre doua – trei optiuni, oferite tot de catre parinti. De exemplu, “pentru ca ai dormit la pranz, seara asta poti sa joci Lego sau sa te uiti 15 minute la serialul tau preferat. Tu hotarasti”. In acest fel, copilul are satisfactia propriei alegeri.