Guvernul federal sta pe un butoi cu pulbere. Morocanosul ministru al Finantelor, Jim Flaherty, s-a prezentat in fata Parlamentului cu un plan foarte subtire de masuri economice contra recesiunii.
Opozitia l-a taxat, spunand ca, de fapt, n-are nimic in mapa. Toata lumea se astepta ca planul conservatorilor sa includa miliarde de dolari alocate marilor companii. Cand colo, nimic. Filozofia conservatorilor este una simpla: daca este recesiune, trebuie sa cheltuim mai putin din banii statului. Seful sau, Stephen Harper, il sustine, declarand ca “traditional, bugetul Canadei este in surplus si nu intentionam sa manuim un deficit”. Premierul admite ca, in situatie de urgenta, se pot injecta fonduri, dar numai pe termen scurt. In niciun caz Canada nu trebuie sa ia modelul american, al deficitelor bugetare rostogolite de la an la an.
Canada a fost intotdeauna un caz special. Desi economia este ombilical legata de cea a Statelor Unite, Ottawa nu a urmat niciodata exemplul vecinilor din sud. Bugetul este echilibrat, cu excedent in jur de 10 miliarde pe an. Bancile sunt mult mai atente la acordarea cre-ditelor. Si s-ar parea ca, pana acum, modelul canadian de economie – cuminte, fara excese – ne-a ferit de furtuna. Este adevarat ca nici nu te imbogatesti de pe o zi pe alta in tara asta, dar nici nu ramai in chiloti peste noapte.
Asa a fost construita Canada: legata de americani, dar despartita, in conceptii, de ei, cand vine vorba de riscuri.
Ce fac conservatorii pare a fi o continuare fireasca a traditiei canadiene: ne intindem cat ne tine plapuma. Opozitia vede recesiune, iar Flaherty zice sa nu ne pripim. Deocamdata este o “recesiune tehnica”. El admite o singura concesie: bugetul va aloca, in viitor, bani mai multi dezvoltarii infrastructurii care creeaza locuri de munca.
Este adevarat ca ministrul Finantelor nu a venit cu nimic spectaculos, dar nici contestatarii lui n-au curajul sa afirme, cu toata puterea, ca bugetul Canadei ar trebui sa injecteze miliarde direct in companii.
In economie, nu exista profeti si este greu de anticipat daca teoria conservatorilor – “nu suntem in recesiune acuta – nu avem nevoie de masuri radicale” – este cea corecta.
Pana una-alta, surplusul bugetar al anului 2008 va fi de cateva sute de milioane de dolari: aproape nimic la scara economiei canadiene. Pe de alta parte, cand nu stii cum va evalua recesiunea mondiala, pare mai intelept sa tii de bani, decat sa arunci cu ei.