Un comportament agitat este fie de natura neurologica, fie psihologica sau socio-afectiva.
Hiperactivitatea este o boala de origine neurologica si este evaluata in functie de mai multi indici. Marea majoritate a copiilor asa-zis hiperactivi sunt copii care debordeaza de energie. Pentru unii dintre ei poate fi o maniera de a-si exprima o nemultumire fata de parinti sau de scoala. Ei incearca sa atraga atentia prin toate mijloacele posibile: se misca, lovesc, sparg obiecte, nu stau o clipa locului.
Cand e cazul sa ne ingrijoram?
Cand copilul este incapabil sa stea nemiscat, fuge, se catara, are dificultati sa asculte un mesaj pana la capat, intrerupe conversatia celorlalti, are probleme de atentie si de concentrare.
Cand trebuie consultat un specialist?
Atunci cand durata acestui comportament se prelungeste peste trei luni, cand crizele au loc de mai multe ori pe zi, in locuri diferite, fata de persoane diferite. La fel, cand actiunea are repercusiuni asupra copilului insusi (de exemplu, cand ii sunt afectate rezultatele la invatatura) sau a celor din jur.
Ce este de facut?
Cereti ajutor, evitand sa sariti peste etape si sa-l etichetati direct ca fiind hiperactiv. Cereti un serios proces de evaluare inainte sa incepeti administrarea vreunui medicament.
Cum prevenim?
Aplicati disciplina explicativa, fiti calmi, coerenti si constanti. Puneti mare pret pe respectul fata de el si fata de cei din jurul sau. Energia copilului poate fi canalizata spre lucruri pozitive sau spre activitati sportive. Acasa, acordati o mare importanta jocurilor calme, care sa-i solicite atentia si concentrarea.
