De cativa ani, in aceasta perioada a iernii, imi amintesc cu nostalgie de Sarbatorile de-acasa, de faptul ca ma despart zece mii de kilometri de magia lor, de casa parinteasca si de traditiile in mijlocul carora am crescut. Imi voi aminti, insa, ca singura am ales sa traiesc la capatul pamantului, printre zapezi eterne si temperaturi care ingheata, uneori, melancolia. Imi voi aminti ca orasul acesta, in care traiesc azi, si care freamata de globuri, lumini si beteala, a fost visul meu inca de pe vremea sarbatorilor copilariei, cand asteptam ore intregi sa-mi vina randul la portocale.
Voi asculta colinde acasa sau in masina, in timp ce voi cauta, minute in sir, un loc de parcare la mall. Imi voi reme-mora retetele de cozonac si sarmale, in timp ce-mi voi asculta prietenii de diferite nationalitati si religii vorbindu-mi de pestele pe care il vor pregati de Craciun sau de datele decalate ale Sarbatorii lor. Ma voi pierde in armonia amintirilor de demult, a bradutului din casa parinteasca si a mirosurilor din bucataria mamei si voi trimite, in Romania, feli-citari, carora va trebui sa le traduc sloganurile, ca sa le inteleaga si bunicul meu de 93 de ani. Voi privi cum un prunc Isus va fi asezat intr-o iesle din fata vreunei case vecine, in timp ce un alt vecin va incerca sa-mi explice ca nu “Santa” aduce cadouri copiilor, ci… ingerii.
Si nu, nu voi fi nici mahnita, nici melancolica, pentru ca, cu toate aceste diferente, spiritul sarbatoresc va straluci pretutindeni in Montreal.
Nu voi manca zacusca fenomenala a mamei si nici prajiturile ei dumnezeiesti, dar voi gusta preparate similare din bucataria mea sau a prietenilor romani – canadieni. Poate ii voi cere din nou iertare mamei ca nu voi ajunge acasa, la ea, de Sarbatori si stiu ca, in timp ce ea isi va sterge o lacrima, o alta, pe obrazul meu, va pierde lupta cu barierele ridicate de anii emigrarii. Dar voi avea glasul ei cald in receptor si urarile sale, care imi vor da putere si spe-ranta pentru Noul An. Voi avea programele romanesti transmise prin satelit, care ma vor conecta la ritmul traditional, lasat din-colo de ocean.
In plus, sunt biserici romanesti si aici, de voi dori sa aprind o lumanare; am o sora care ma va strange in brate si-mi va spune, pe romaneste, “Craciun fericit!” Am un sot iubitor, care imi va oferi toata dragostea fara de care Sarbatorile ar fi fade.
Vine o vreme, in viata unui emigrant roman, o vreme ca aceasta, a Sarbatorilor de iarna, cand simplul fapt ca jumatate din inima lui se afla sub un brad sau artar canadian si cealalta jumatate bate langa sufletele si amintirile lasate in Romania nu mai doare, ci inalta: se asterne pacea, multumirea, iubirea si implinirea peste tot si toate. Ceea ce va doresc si dumnea-voastra, dragi cititori…
Sarbatori Fericite!
