Temnita Aiud. Decese fara ragaciune

Consultand documentele recente, constatam ca, in Zarca Aiudului, au murit multe personalitati care au fa­cut parte din lotul “Marii Finante”: Ion Bujoiu, George Bon­tila, Alexandru Gheorghiu, George Manu, precum si multi ierarhi. Anterior arestarii, Ion Bujoiu, Alexandru Pop si Mircea Vulcanescu au fost incurajati sa treaca la actiuni contra noilor autoritati comuniste de catre gene-ralul american Skeiler, seful Misiunii Militare americane de la Bucuresti. Acesta a afirmat raspicat: Incepeti actiu­nea, iar noi va vom finanta, pe de o parte si va vom dota, pe de alta parte. Promisiunea nu a fost onorata. Din contra, au urmat arestarile in lant.

Ion Bujoiu a fost profesor universitar si director al tuturor minelor din Valea Jiului. Alexandru Pop a fost directorul general al Uzinelor Resita. Nicolae Margi­neanu, profesor de psihologie, Gheorghe Bontila, profesor de sociologie, George Manu, doctor in fizica ato­mica, cu studii la Paris, si multi altii.

Inchisoarea Aiud era cea mai mare din tara, fiind compusa din doua cladiri. Celularul mare avea trei etaje si 312 celule. Celularul vechi, renumita Zarca, avea 62 de celule. La parter si la fiecare etaj se afla cate o incapere de pedeapsa. Intre anii 1948 si 1956, in temnita de trista amintire au fost chinuiti peste 3000 de detinuti politici, in marea lor majoritate intelectuali de marca. Aici au fost adusi generali ai armatei regale, ministri, profesori si avocati. Avand varste inaintate, nici unul nu a rezistat mai mult de trei ani. Printre cei batuti, infome­tati, umiliti si asasinati au fost multi preoti.

In acest episod voi detalia viata si moartea unor ierarhi, care au murit fara a mai gasi timpul necesar pentru rugaciune. Unul dintre acestia a fost Liviu Muntea­nu, nascut la 16 mai 1898, in localitatea Cristian, din ju­de­tul Brasov. A urmat cursurile Liceului Andrei Saguna din localitate si Institutul Teologic din Sibiu. Si-a dat, apoi, doctoratul in teologie, la facultatea de profil din Cernauti. Casatorit cu Silvia Popa, au avut trei copii, Didina, Sergiu si Lia.

Cea mai mare parte a activitatii sale si-a petrecut-o la Academia Teologica din Cluj, ca titular al cursului “Noul Testament” si rector al acelui institut de invata­mant superior. In perioada 1934 – 1944, Liviu Munteanu a fost secretarul revistei Viata Ilustrata, unde a publicat nume­roase articole culturale si religioase, fiind acuzat, mai tarziu, in temeiul lor, de nationalism si antisemitism.

Dupa 1948 intra in Frontul Plugarilor, pentru o scurta perioada de timp; a plecat apoi in lumea larga, dezgustat fiind de ce se petrecea in interiorul politicii ro­ma­nesti. A inceput sa critice fara menajamente noul regim bazat pe ateism, devenind astfel persoana indezirabila si fiind urmarit pas cu pas. Desfiintarea institutiilor de inva­ta­mant teologic l-a convins pe ierarh ca incepea o perioada grea pentru Biserica.

Reforma baneasca din 1952 a adus grave prejudicii religiei crestine si institutiilor sale. Prin discursul sau inflacarat, tinut in fata studentilor, rectorul Munteanu i-a convins pe studenti sa faca o colecta pentru salvarea Institutului Teologic din Cluj. Nu a mai fost nevoie, deoarece acel lacas spiritual a fost desfiintat si rectorul arestat la 24 iunie 1952. Eliberat pentru o scurta pe­ri­oada, va fi din nou arestat, la 22 noiembrie 1958. Batut si umilit in timpul lungilor anchete, pentru vinovatii mi­nore, la 6 mai 1959, Tribunalul Militar din Cluj l-a condamnat la 17 ani temnita grea. Batut si infometat fara incetare, moare la 8 martie 196, in inchisoarea Aiud. Din documente rezulta ca decesul s-a datorat unei apendicite cu complicatii. A fost bagat intr-un sac si aruncat intr-o groapa, nestiuta pana in prezent.

Tot la Aiud a murit preotul Ilie Imbrescu, nascut la 26 aprilie 1909, in localitatea Dalboset, din judetul Caras. Dupa absolvirea liceului din Caransebes, la 15 octombrie 1926, s-a inscris la Facultatea de Teologie din Cernauti. Prin obtinerea licentei, ajunge profesor la Aca­demia Teologica din Caransebes. La finalul stagiului de un an, ajunge in Bucuresti, unde se inscrie la doctorat. In capitala, sustine mai multe conferinte si are o serie de initiative. Publica in Cuvantul studentesc, unde face comentarii de inalt nivel.

La 7 ianuarie 1934 se casatoreste cu Elena Avram, dupa care se stabileste in localitatile Caliacra si Balcic, din judetul Cadrilater.

In septembrie 1940, preotul Imbrescu s-a refugiat la Bucuresti, dupa cedarea provinciei. Prin venirea la putere a Miscarii Legionare, a aderat la doctrina timpului, la fel ca majoritatea intelectualilor, fiind numit in­spector ge-neral la Subsecretariatul Cultelor, unde a ini­tiat un amplu program de reforme in Biserica. Publica la diferite ziare si tipareste o carte, datorita careia va avea mari necazuri: Apostrofa unui teolog. Biserica si Miscarea Legionara.

Dupa venirea comunistilor la putere este din nou arestat si inchis in lagarul de la Slobozia, intre iulie 1945 si august 1946. Un an si ceva mai tarziu, in ianuarie 1948, adera la miscarea de rezistenta anticomunista “Salvarea neamului”. Dupa numai doua luni, toti componentii gru­pului au fost arestati, fara sa aiba la activ vreo actiune. La 1 iu­nie 1948, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 15 ani de munca silnica, pentru crima de or­ganizare si participare la forma­tiuni politice de tip fascist. Purtat prin pe-nitenciarul Jilava, ajunge, in final, la Aiud, unde este batut crunt si infometat pe masura. La 19 noiembrie 1949, a urcat la cer. Dintr-un om corpolent ramasese doar scheletul imbracat in piele, aruncat intr-o groapa fara cruce.

Malaxorul temnitei Aiud a mai inghitit o viata. Este vorba de preotul Petre Rosu, nascut la 11 iunie 1907, in localitatea Sebes, judetul Alba. Dupa absol­vi­rea liceului, a urmat cursurile Academiei Teologice din Sibiu. In 1931, s-a casatorit cu Maria Florescu cu care a avut doi copii.

Dupa ce a activat la diferite parohii, a plecat pe front, ca preot militar cu grad de capitan, in cadrul Batalionului 24, din Divizia 1 Vanatori de Munte. In 1942, s-a intors in tara, ranit. Dupa insanatosire, a fost trimis pe Frontul de Vest, in efectivele Regimentului 10, Calarasi. Revenit in tara, a lucrat ca topometrist. La 3 noiembrie 1958, a fost arestat pentru crima de uneltire contra ordinei sociale si afirmatii dusmanoase la adresa noilor autoritati. La 27 decembrie 1958, Tri­bu­nalul Militar Brasov l-a condamnat la 9 ani de inchi­soare. Dupa ce a trecut prin temnitele si lagarele de exterminare Jilava, Gherla, Salcia si Periprava, a ajuns, in final, la Aiud.

In noaptea de 9 iunie 1964, ora 22:50, a avut loc decesul unui om care peste doua luni ar fi putut pleca acasa, datorita amnistiei generale care s-a decretat. In memoria acestor martiri si eroi, poetul craiovean Ioan Moise a scris cateva strofe memorabile: “Mi-e dor de cei ce nu mai sunt / De toti care au murit de mult/ De buni, strabuni, de tati si frati / Martiri curati, exterminati de scelerati./ Dureri sunt ingropate fara crucea sfanta / Iubiri ardente si neterminate inca / Sau uri mai tari ca bulgarul de stanca / Sunt toate puse azi sub trista cripta.”

Acest serial de anvergura se va intrerupe pentru o scurta perioada de timp. Va fi reluat dupa ce, in viitoa­rele doua numere, vor aparea cateva comemorari. In primul se va arunca o privire retrospectiva asupra evenimentelor neelu­­cidate din decembrie 1989, in care nu se stie de ce a murit mult tineret si datorita cui. In numarul din ia-nuarie 2009 vor fi comemorate cateva personali­tati nascute in luna respectiva, precum Mihai Eminescu, Iuliu Maniu, Ion Minulescu, Martha Bibescu si Grigore Moisil. Pe langa acesti titani ai culturii romanesti, va fi Sarbatorita si Unirea Principatelor Romane. Un eveniment major care a avut loc la 24 ianuarie 1856, unire dorita de unii si sabotata de altii, conform unor retete stiute, folosite in multe cumpene ale istoriei.

Pentru realizarea serialului “Martiri in infernul concentrationar”, multumesc tuturor celor care mi-au facilitat accesul la arhive, direct sau indirect, cat si la alte surse de documentare. Prin cercetari de biblioteca si arhiva, am incercat sa gasesc cheile pentru a deschide tainele trecutului, ascuns de potentatii vremii. Un altfel de holocaust, ce s-a abatut asupra intelectualitatii romane, o crima continua, despre care se stie tot mai putin. Pe langa faptul ca pedepsa cu moartea devenise ceva firesc, pedeapsa cu viata plina de griji era ceva nou intr-o perioada cand delatiunea era mai eficienta decat un pluton de executie. Per total, crimele comunismului pla-netar depasesc pe cele ale nazismului zonal, din mai multe puncte de vedere: numeric, al extensiei perioadei de timp in care s-au manifestat si al diversitatii atrocitatilor folosite.

In acest sens, amintesc izvoarele de investigare: Consiliul National al Studierii Arhivelor Securitatii, Institutul Roman de Istorie Recenta, Institutul de Cercetari Politice, Institutul National pentru Studiul Totalitarismului, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, Comisia Romana de Istorie Militara, Arhiva Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, Arhiva Mitropoliei Olteniei, Arhiva Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, Arhiva Tribunalului Militar Teritorial Iasi, Arhiva Ministerului Justitiei, Enciclopedia Libera Wikipedia si altele.

Pe parcursul acestui periplu de durata, nu am uitat sa astern pe hartie cutremuratoarele marturisiri ale familiilor celor care au murit asasinati pe altarul credin­tei. Respectand deontologia, voi scoate in evidenta nu­mele autorilor si titlurile cartilor din care m-am documentat, o ampla bibliografie fara de care nu se putea ple­ca la acest drum lung, in care am cautat sa ridic perso-nalitatile uitate pe iconostasul pe care il merita din plin.

Ruxandra Cesereanu – Gulagul in constiinta romaneasca (Editura Polirom, Iasi, 2005), Panopticum, tortura politica in secolul 20 (Editura Institutului European, Iasi, 2001), Ima­gi­narul violent al romanilor (Editura Humanitas, Bucuresti, 2003) / Lucia Hossu Longin – Memorialul Durerii, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007 / Dan Zamfirescu – Razboiul impotriva poporului roman, Editura Roza Vanturilor, Bucuresti 1993 / Marius Oprea – Mijloace de tortura (Revista Memoria numarul 38, Securitatea in 1989 – Lista 8 si 9, Institutul de Istorie Recenta, 2005) / Doina Jela – Lexi­conul negru, unelte ale represiunii comuniste, Editura Humanitas, Bucuresti, 2001 / Mihai Decebal Tudorica – Batranete fara tinerete, Editura Sitech, Craiova, 2001 / Cristina Anisescu, coordonator – (Arhivele Securitatii, Editura Pro Historia, Bucuresti, 2002, Arhivele Securi­tatii – 2, Editura Nemira, Bucuresti, 2004) / Banu Radu­lescu – (Dosarele Pitesti si geografia detentiei, Editura Memoria, Bucuresti, 2001) / Mihaela Sitariu – Oaza de libertate, Timisoara 1956, Editura Polirom, Iasi, 2001 / George Manu – In spatele Cortinei de Fier, Editura Kullusys, Bucuresti, 2004 / Vasile Gavrilescu – Istorie personala, Editura Ex Ponta, Constanta, 2001 / Mai multi autori – Totalitarism si rezistenta, teroare si represiune, Editura Fundatiei Konrad Adenauer, Bucuresti, 2001 / Petre Tutea – 322 de vorbe memorabile, Editura Humanitas, Bucuresti, 2005 / Ana Maria Radulescu – Clerici Ortodocsi in inchisorile comuniste, Editura Aius Print Ed, Craiova, 2006 / Mai multi autori – Miscarea Anticomunista de Rezistenta Armata, Editura Kullusys, Bucuresti, 2003 / Mai multi autori – Martiri pentru Hristos, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Biserici Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2007.

Toti acesti condeieri trebuie apreciati, pentru rabdarea de a rasfoi rafturi intregi de arhive, interzise pe parcursul multor decenii. Pentru efortul lor, merita intreaga noastra recunostinta.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare