Sloganul Partidului Democrat Liberal la ultimele alegeri a fost “Ei cu ei, noi cu voi”, lasand sa se inteleaga ca ceilalti – PNL si, mai ales, PSD – se lupta pentru propriile lor interese, iar liberal-democratii se lupta pentru interesele romanilor. Astazi, PDL se pregateste de guvernare alaturi de PSD si ma intreb daca face acest lucru in numele romanilor sau al propriilor interese. Cati dintre cei care au votat pe 30 noiembrie cu PDL ar mai fi facut-o daca ar fi stiut ca se va ajunge aici? Probabil ca nici macar Theodor Stolojan, de vreme ce a decis sa renunte la mandatul de premier desemnat, la numai 5 zile de la numire.
Alianta imorala dintre PSD-PC si PDL consemneaza disparitia ultimului partid in care romanii si-ar mai fi putut pune sperantele de a avea o Romanie mai buna si mai justa. In situatia in care PNL a ajuns pe mana unui grup de oameni de afaceri verosi si duplicitari, PDL parea ultimul bastion in care ne puteam adaposti din calea “baronizarii” totale a Romaniei. Astazi, PDL si-a dat jos masca de fecioara neprihanita si a fost scoasa la produs pe centura tocmai de baronii PSD.
In urma cu cateva saptamani, publicam in aceasta pagina textul PSD Jamais, iar inainte sa-l sustin in alegeri pe candidatul independent Constantin Timoc i-am cerut garantii ca nu se va alia niciodata cu PSD. Astazi, PSD este adus la guvernare de Traian Basescu, singurul om care parea capabil sa lupte impotriva acestui flagel anti-romanesc. Din acest moment, nimic bun nu se mai poate intampla in politica romaneasca.
Ce s-a ales din optimismul care ne-a cuprins pe multi dintre noi dupa alegerile din 2004, cand Traian Basescu a reusit sa alunge, aproape de unul singur, PSD-ul de la guvernare? Astazi, prin acceptarea unei aliante dintre PDL si PSD, am fi tentati sa spunem ca acelasi Traian Basescu l-a adus inapoi. Ar fi nedrept si neadevarat, fiindca pana la vina lui Traian Basescu, responsabilitatea apartine mai intai liberalilor lui Tariceanu.
Am sperat pana in ultima clipa ca PDL va avea taria sa mearga pe varianta unui guvern minoritar, care sa duca in mod inevitabil la alegeri anticipate, in primavara anului 2009. Pentru a treia oara dupa 1990, se da cu piciorul acestei oportunitati. Primul care a facut-o a fost Emil Constantinescu, in 1997, urmat, in 2005, de Calin Popescu Tariceanu. Astazi, este randul lui Traian Basescu.
Am fost unul dintre aceia care au spus ca fuziunea dintre Partidul Liberal Democrat si Partidul Democrat a fost o greseala. Insa niciodata nu am fost mai convins de acest lucru ca acum. Daca ar fi participat separat in alegeri, cele doua partide ar fi adunat lejer peste 40% dintre voturile romanilor. Cu UDMR si cu parlamentarii minoritatilor nationale, altele decat cea maghiara, se putea forma o majoritate simpla, care sa permita o guvernare de dreapta. Astazi, orice guvernare de dreapta pare compromisa pentru totdeauna.
La alegerile din 30 noiembrie, au iesit la vot ceva mai putin de 40% dintre romani. Daca maine ar avea loc noi alegeri, cred ca prezenta la vor s-ar reduce la jumatate. Care ar mai fi motivatia sa mergi sa votezi, stiind ca partidul in care iti pui sperantele ar ajunge apoi in pat cu dusmanul?
Daca nu as fi emigrat deja o data din Romania, in 1999, astazi m-as fi dus la Ambasada Canadei de la Bucuresti si as fi cerut formularele de emigrare. Pana mai ieri, Romania avea macar avantajul de a fi tara unor oportunitati mari de afaceri. Acum, prin revenirea PSD-ului la guvernare, mediul de afaceri va reveni la climatul murdar din epoca Nastase.
