Multi dintre dumneavoastra ati vizitat deja, la Place Bonaventure, Salon des metiers d’art (5 – 21 decembrie). Si ati plecat, poate, cu mana goala de acolo, pentru ca preturile sunt destul de piperate. Asa cum era de asteptat in cazul unor obiecte care – desi utile – sunt, multe dintre ele, obiecte de arta. Insa exista si exceptii in privinta “scumpatatii”, iar cei care au avut rabdare sa caute sau cei care au avut norocul sa dea din intamplare peste standurile celor trei artisti romani va pot confirma aceasta. Fiindca, de exemplu, ceramista Monica Vulcanescu ofera spre vanzare asa-numitele “boite à tresor”, la preturi pornind de la 12$. La standul Floricai Cimpoies, gasiti bratari deosebite, la aproximativ 30$ si la acelasi pret puteti achizitiona o mica veioza de la standul lui Vasile Obretin.
Pe langa materialele utilizate si munca depusa, artistii care expun la Salon des metiers d’art au si alte cheltuieli pe care trebuie sa si le “scoata” din pretul de vanzare. Monica Vulcanescu ne lamureste cu privire la procedeul de obtinere a unui stand in cadrul acestui eveniment anual de mare anvergura, cu care Montrealul isi rasfata locuitorii in prag de Sarbatori (si chiar de rasfat e vorba, pentru ca intarea e gratuita, spre deosebire de alte evenimente similare). Trebuie sa fii membru al Conseil des metiers d’art du Quebec ca sa ai dreptul de a depune un dosar (cu date despre activitatea personala si fotografii dupa lucrari, cu descrierea mobilierului preconizat, fiindca exista reglementari legate de culoarea si dimensiunile rafturilor). Dupa aceasta, se face o evaluare si, in caz ca esti acceptat, au loc tragerile la sorti pentru a stabili amplasarea standului. Cu cat te inscrii mai devreme, cu atat ai sanse mai mari sa obtii un spatiu mai bun. Este si in functie de cati bani este dispus artistul sa investeasca in proiect, pentru ca fiecare isi plateste locul. Organizatorii asigura, in schimb, publicitatea, securitatea si chiar asigurare pentru incendiu. “Daca ai spatiu urias, de zece mii de dolari, iti poti permite sa faci fite, sa ceri un anumit loc. Daca nu, iei ce ti se ofera.”
Recesiunea invizibila
Se simte criza economica la Salon? Da de unde, raspunde tanara ceramista, care a vandut in primele zece zile cat la tot Salonul de anul trecut. “E drept ca sunt pe principiul sa vin in fiecare an cu ceva nou, iar acum merg pe nuante de albastru si auriu, care prind mai bine decat rosul de anul trecut, pentru ca e mai usor de asortat.”
Vasile Obretin, cel care detine un impunator stand (444) cu veioze si lampi decorative, e de aceeasi parere. De 16 ani, de cand participa la Salon, vanzarile merg si exista o clientela interesata. “La Montreal lucrurile stau bine, fata de Toronto, unde un prieten de-al meu nu si-a scos nici banii investiti intr-o expozitie”, zice Dani Dragan, sot si partener de lucru al Floricai Cimpoies (stand 145). Cei doi au tansformat fabricarea de masti, accesorii si bijuterii intr-o mica afacere de familie profitabila, ei vanzandu-si produsele si en gros, lantului de magazine medievale Table ronde, intre altele. Sunt, de altfel, singurii prezenti si in restul anului la Montreal unde, din mai pana in septembrie, pot fi gasiti printre comerciantii de obiecte de arta din Vieux-Port. Cei doi aradeni participa de 18 ani la Salon, unde au – majoritar – clienti din partea locului, dar si romani (cam 10%). Vasile Obretin spune ca are o clientela fidela, care vine la atelierul sau de la Quebec. Nu are o relatie prea stransa cu romanii din comunitate.
Cat despre Monica Vulcanescu, aceasta ne povesteste, cu umor, ca o viziteaza, la stand, multi romani, care nu cumpara nimic, insa o coplesesc cu sfaturi de cum sa-si “vanda marfa”.
