Unul dintre falnicii condeieri, care a atins cu fruntea bolta cereasca, a fost Mihai Eminescu, considerat cel mai mare poet al spatiului carpatin. S-a nascut la 15 ianuarie 1850, la Botosani, si a murit la 15 iunie 1889, la Bucuresti, in conditii suspecte. A fost al saptelea fiu al lui Gheorghe Eminovici si al Ralucai Jurascu, mama care a dat nastere la 11 copii.
Mihai Eminescu a urmat cursurile unor scoli din Cernauti, Blaj, Sibiu si Bucuresti. Mai tarziu, si-a conti-nuat studiile la Universitatile din Viena (1869-1872) si Berlin (1872-1874), in filosofie si drept, audiind insa si alte cursuri care il interesau. La Berlin, ajunge cu o bursa oferita de societatea Junimea, in vederea unui doctorat in filosofie, pe care nu-l va obtine, neprezentandu-se la examene. Isi publica poeziile in Convorbiri literare, revista Societatii Junimea, schimbandu-si numele din Eminovici in Eminescu, la sugestia lui Titu Maiorescu.
Intors in tara, ocupa diferite functii, oferite de Ioan Slavici, Iosif Vulcan si altii care i-au intins o mana de ajutor. Din 1877 s-a dedicat gazetariei, in cadrul redactiei ziarului Timpul, din Bucuresti. A continuat sa scrie poezii care vor deveni capodopere ale literaturii romane. In cursul anului 1888 a scris cele cinci Scrisori, care au fost traduse in mai multe limbi. Din ianuarie 1883, bolile il coplesesc. Incepe caruselul internarilor spitalicesti. La sfarsitul lui aprilie, publica poemul Luceafarul, capodo-pera a creatiei sale.
In dimineata zilei de 15 iunie 1889 inima sa a incetat sa mai bata, pe un pat din sanatoriul doctorului Sutu, de pe strada Plantelor, din Bucuresti. Doua zile mai tarziu, sicriul a fost purtat pe umeri de elevii scolii Normale de Institutori, pana la Cimitirul Bellu, unde a fost inmormantat langa un tei, stropit de lacrimile unei ploi mohorate. Eminescu era o persoana incomoda pentru multi literati, care il invidiau. Cateva poezii cu tenta sociala, ca si unele articole mai acide i-au atras antipatia unor politicieni. Sfarsitul sau ridica si astazi mari semne de intrebare: el s-a datorat, dupa unii, faptului ca a fost violent lovit in cap de un alt pensionar al sanatoriului de boli nervoase, dupa altii, unei paralizii progresive, datorate bolii. O a treia teorie vorbeste de un tratament cu mercur, foarte dur, care i-ar fi provocat o sincopa cardiaca. Veronica Micle, iubita si muza sa, s-a retras la Manastirea Varatec si a murit putin mai tarziu, la 3 septembrie 1889.
Respectand cronologia anilor de nastere, la 8 ia-nuarie 1873, s-a nascut in satul Badacini, comuna Pericei din judetul Salaj, viitorul academician si om politic Iuliu Maniu. Dupa terminarea studiilor liceale la Zalau, a urmat Facultatea de Drept din Cluj, dupa care, in anul 1896, si-a dat doctoratul la Viena. Profesand avocatura la Blaj, a fost cooptat in conducerea Partidului National Roman din Transilvania. Noua ani mai tarziu a fost ales deputat in Parlamentul de la Budapesta, unde a sustinut, cu mult curaj, necazurile romanilor din Ardeal, provincie ce facea parte din Imperiul Austro-Ungar. In acea perioada a inceput sa aiba vederi europene de larga deschidere.
Dupa incheierea primei conflagratii mondiale, la 2 decembrie 1918, a fost ales presedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, rang ce echivala cu cel de guvernator. A ocupat aceasta functie ca rasplata a felului cum a actionat pentru Unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat. Venind la Bucuresti, Maniu a fost ales membru al Academiei Romane. Pe plan politic, a avut deceptia sa constate mizeria balcanismului dambovitean.
Dupa unirea Partidului National Roman cu Partidul Taranesc, a fost ales presedintele formatiunii politice rezultate, adica al Partidului National Taranesc. A detinut aceasta functie in perioadele 1926-1933 si 1937-1947. Intre 1928 si 1933 a fost de trei ori prim-ministru al Romaniei. Arestat si judecat pentru inalta tradare, de catre noile autoritati comuniste, in sentinta data la 11 noiembrie 1947, cel care participase efectiv la Marea Unire din 1918 a fost condamnat la un total de 154 de ani de munca silnica, apoi la temnita grea pe viata. Avea varsta de 75 de ani. Pe coperta dosarului condamnarii, la rubrica profesiei figura cuvantul “bandit”. Batut si infometat intre zidurile inchisorii Sighet, Iuliu Maniu s-a stins din viata la 5 februarie 1953. Cadavrul a fost aruncat intr-o groapa, ramasa necunoscuta pana astazi.
Tot in aceasta luna il aniversam pe Ion Minulescu, poetul care a ridicat simbolismul la rang de arta. Autorul celebrelor Romante s-a nascut la 6 ianuarie 1881, in Bucuresti, pe strada Covaci, numarul 15. Vacantele le petrecea la Slatina, in bratele bunicilor din partea mamei. Dupa terminarea liceului cu profil de pension, vorbind fluent limba franceza, a plecat la Paris, in anul 1899, pentru a studia stiintele juridice. Neavand inclinatii in domeniu, va renunta repede la acest vis al mamei sale. A fost contaminat, in schimb de literatura simbolista, citind cu pasiune versurile lui Baudelaire, Nerval, Verlaine si ale altor poeti ai genului.
Revine in tara la sfarsitul anului 1904. Avand solide cunostinte literare, intra in anturajul boemei bucurestene. A inceput sa scrie la diferite reviste, precum Samanatorul si Viata Noua, unde publica primele poezii, selectate sub titlul Romante pentru mai tarziu. Printre prietenii sai apropiati erau Liviu Rebreanu, George Bacovia si Emil Garleanu. La 20 martie 1908, Minulescu a infiintat Revista celorlalti si, ceva mai tarziu, revista Insula. Ascensiunea sa a fost salutata de I.L.Caragiale, aflat la Berlin, intr-un exil mai mult sau mai putin impus.
Dupa un debut ca autor dramatic si ca romancier, intre anii 1922 si 1940 a detinut functia de director general in Ministerul Artelor si Cultelor. La 11 aprilie 1944, marele poet simbolist a murit in urma unui stop cardiac, pe patul Spitalului Brancovenesc, aflat sub ploaia de bombe a aliatilor. A fost inmormantat la cimitirul Bellu.
O alta personalitate nascuta in ianuarie este Martha Lahovari-Bibescu. Printesa a vazut lumina zilei la 28 ianuarie 1886, in Bucuresti. Tatal sau, Ion Lahovari, a fost reprezentantul Romaniei la Paris, ministru conservator al Afacerilor Externe, ministru al Agriculturii si presedintele Senatului. Mama sa, Smaranda Mavrocordat, a fost o descendenta a domnitorului Nicolae Mavrocordat, primul Mare Maestru al Masoneriei, infiintate la Iasi, in 1734. Tanara Martha si-a desavarsit educatia in Belgia, dupa care s-a casatorit, la 21 iunie 1902, cu printul George Valentin Bibescu, nepotul domnitorului cu acelasi nume. In dimineata zilei de 27 august 1903, printesa a nascut o fetita careia i-a pus numele Valentina. A calatorit mult in lume. In 1908, a publicat prima ei carte, Cele opt raiuri, volum premiat de Academia Franceza. A abordat si poezia, versurile fiind semnate cu pseudonimul Lucile Recaux. Opera ei insumeaza peste 40 de volume, scrise in limbile franceza, engleza si romana. Martha Bibescu a fost prietena cu I.G. Duca, Armand Calinescu, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Virgil Madgearu si Ion Antonescu. Datorita relatiilor pe care le avea, o buna perioada a activat in sfera spionajului patriotic si a tratativelor politice, in momentele de varf ale razboaielor mondiale. Dupa instaurarea comunismului in Romania, la 10 septembrie 1945 a plecat la Paris pentru totdeauna. Stia ce sfarsit ar fi asteaptat-o in tara, mai ales ca, in multe situatii, a fost primita ca oaspete de seama de catre maresalii lui Hitler. A murit la Paris, la 28 noiembrie 1973, in varsta de 87 de ani.
O alta personalitate ce merita cu prisosinta a fi amintita este marele savant Grigore Moisil, nascut la 10 ianuarie 1906, la Tulcea. A absolvit Liceul Spiru Haret din Bucuresti, in anul 1922. S-a inscris la Facultatea de constructii, pe care a abandonat-o. Atras de mirajul Facultatii de Matematica, unde erau profesori de prestigiu ca Gheorghe Titeica, Traian Lalescu, Anton Davidoglu si altii, a obtinut licenta, urmand sa-si dea doctoratul. Dupa un stagiu petrecut pe malurile Senei si ale Tibrului, revine in tara, in calitate de conferentiar si profesor la Universitatile din Iasi si Bucuresti. A fost primit in Academia Romana, in Academia Italiana si la Institutul International de Filosofie. Invitat sa sustina un ciclu de conferinte la Universitatea din Ottawa, a murit in seara zilei de 21 mai 1973, datorita unui stop cardiac.
Tot in luna ianuarie toata suflarea romaneasca sarbatoreste Unirea Principatelor Romane sau Unirea Mica. Dupa ce a fost ales domnitor al Moldovei, la 5 ia-nuarie 1859, colonelul Alexandru Ioan-Cuza a fost ales si domnitor al Munteniei, eveniment cu care s-a savarsit Unirea Principatelor Romane, la 24 ianuarie 1859. Au existat si conspiratori antiunionisti, care se opuneau ca Bucurestiul sa devina centrul decizional, urmand sa fie vaduviti de privilegii. Printre masurile luate de Cuza pentru modernizarea tarii se pot enumera: infiintarea Universitatilor de la Iasi si Bucuresti, Facultatilor de Arte Frumoase si Medicina Veterinara. A intemeiat scoli de cultura generala si licee. A constituit Statul Major al Armatei, Serviciul de Informatii Militare, Conventii Diplomatice si a preluat Posta si Telegraful din mana unor firme grecesti. Reforma Agrara a satisfacut partial dorinta taranilor, dar a apus capat relatiilor feudale, prin secularizarea averilor manastiresti.
Miscarea separatista ce dorea anularea Unirii si-a facut datoria, in final. Actul de abdicare a fost semnat, sub amenintare, in noaptea loviturii de stat din februarie 1866. Cine facea parte din monstruoasa coalitie? Prieteni pe care ii salvase din multe necazuri. Firul vietii domnitorului Alexandru Ioan-Cuza s-a intrerupt in seara zilei de 3/15 mai 1873, la hotel Europa, din Haidelberg, in urma unor complicatii la plamani. Inmormantat initial la Ruginoasa, in anul 1944 a fost mutat la Curtea de Arges, datorita invaziei sovietice, ca, in final, osemintele sa-si gaseasca odihna vesnica la biserica Trei Ierarhi din Iasi.
