Doamnelor si domnilor, tocmai a inceput noul an 2009, cu sorcove, cu sarmale, dar si cu cu dureri de cap, de picioare, facturi de platit, cu frig, zapada, cauciucuri de iarna obligatorii si inca multe altele, de care cred ca ne-am putea lipsi bucurosi macar cateodata. Pe langa toate astea, ca la fiecare inceput de an, ne pregatim pentru declaratia veniturilor. De aceea, imi fac datoria sa va anunt ca a sosit timpul sa trageti o linie sub totalul castigurilor din anul trecut si sa verificati daca ati platit sau nu destule taxe. De ce acum? Deoarece sunteti pe ultima suta de metri (pana la sfarsitul lui februarie), daca doriti sa mai salvati ceva din impozitarea imediata.
Daca tot vorbim de taxe si impozite, va amintesc ca legile fiscale canadiene spun ca impozitul pe venituri se declara pentru totalitatea veniturilor obtinute oriunde in lume, pentru persoanele ce au rezidat in Canada la un moment dat, in timpul anului. Pentru stabilirea provinciei de rezidenta, se considera provincia in care aveati rezidenta la data de 31 decembrie, a anului de impozitare. Daca va calculati singuri declaratiile de impozit, notati ca, la nivel federal, rata de indexare pentru 2008 este de 1,9 %, iar procentul aplicat creditelor nerambursabile este de 15%, pentru acelasi an.
La nivel provincial, incepand cu 2008, suma de baza si suma minima complementara sunt inlocuite de o suma unica de 10.215 $. Creditele nerambursabile sunt calculate la un procent de 20 %, iar soldul neutilizat poate fi transferat sotului (sotiei). Pe aceeasi linie cu federalul, un numar mare de dispozitii fiscale provinciale sunt indexate (1.21 % pentru 2008). Pentru ca tot suntem la inceput de an, sa ne amintim ce se intampla in jurul nostru, din punct de vedere economic, politic si etnic. Criza financiara din a doua jumatate a anului trecut, care s-a transformat intr-o criza economica, ne-a convins de interdependenta economica la nivel planetar. Deconectarea politicienilor de la realitate si vechiul obicei de a adormi gloatele cu sloganuri usoare explica instabilitatea politica a multor tari, Canada fiind unul dintre exemple.
In acelasi timp, migrarea masiva a estului catre vest, din ultimii douazeci de ani, impreuna cu accesul tot mai usor la informatii si comunicatii, face ca, pana la urma, pamantul sa nu mai para atat de mare. Cand o ai pe mama la Patarlagele, sora la Sydney, varul la Berlin, o matusa la Toronto si tu ai hotarat sa te mariti la Osaka, Terra pare un sat, un pic mai mare, ce-i drept. Toate acestea pot fi semne ca schimbari majore de mentalitate sunt necesare, dar care va fi impactul lor pentru anul 2009 si mai ales pentru buzunarele personale, e greu de ghicit. Optimistii, ca mine, sustin ca aceasta criza va fi dura, dar de scurta durata si undeva, in a doua jumatate a anului, ar trebui sa ne mai descretim fruntile. Pesimistii spun ca… dar mai bine nu-i mai ascult pe pesimisti, imi ajung stirile de la telejurnalul de seara.
