Pentru ca o noua editie a Salonului Auto de la Montreal isi va deschide, cat de curand, portile, ne-am gandit sa abordam si noi – un pic mai altfel – subiectul masinilor. I-am intrebat, deci, pe cativa dintre conationalii nostri, care a fost primul automobil pe care si l-au cumparat, odata sositi la Montreal. De asemenea, am mai vrut sa stim ce fel de masina si-ar lua daca ar avea la dispozitie banii necesari.
“Eram venit de vreo 3 luni in Canada si un prieten mi-a zis ca un alt roman are o Honda Civic DX mica si mai veche, pe care nici nu o mai foloseste. Asa am cumparat prima mea masina in Canada, pe care am platit 500 de dolari. Era cam ruginita, veche de 14 ani si cu 305.000 de kilometri la bord. O nebunie de masina. Mergea motorul de parca acum iesise din fabrica. Si nu consuma aproape nimic. A fost o intamplare, dar apoi mai multi mi-au zis ca motorul de pe aceasta masina pare a fi cel mai bun produs vreodata. Atat de bun, incat nu poti avea probleme cu el. Un mecanic sustinea ca Honda a renuntat destul de repede la acest model pentru ca nu mai scotea bani din piesele de schimb, atat de buna era masina. Pur si simplu nu se strica. Tot mai tarziu, am aflat ca o Honda Civic de acest fel, fara rugina, are un pret de vanzare de 2000-3000 de dolari. Aproape incre-dibil, pentru o masina populara. Cu Honda mea faceam corp comun. De parca era crescuta din mine. Mi-a parut foarte rau cand am vandut-o. Mergea perfect, numai ca i s-au rupt rotile de atata rugina. Si apoi mai era si impresia sociala. Nici urmatoarele 3 masini n-au fost americane. Pur si simplu lumea nu are incredere in ele. Nu sunt fiabile, se defecteaza usor, le scade pretul foarte repede.
Daca ar fi sa am bani mai multi, mi-as lua un Volvo de teren XC 90, o masina ce pare a fi impunatoare.” (Andrei V., Montreal )
“Prima mea masina am cumparat-o in prima toamna dupa sosirea la Montreal, indata ce am dat cu nasul de ger. Pana atunci m-am tinut la barbatu-meu – care ar fi vrut sa cumparam una imediat dupa sosire. Doar ca… aveam servicii si era greu de lipsit, asa ca nu prea aveam timp sa cautam. In week-end, cand sunam, erau toate deja date. Pana intr-o seara cand, mergand sa vizitam o cunostinta, am ratacit drumul si am dat peste un “garage” care avea masini second de vanzare. Ne-a picat cu tronc o Toyota Camry, model vechi, de prin 91, daca tin bine minte. Ne cam codeam, ca era noapte si ne gandeam ca nu vedem toate detaliile. A doua zi ni s-a luminat acolo. A fost destul de scumpisoara, in jur de 3.000$. Tin minte ca am poposit la o benzinarie si nu stiam ca se deschide rezervorul din interior, ne uitam ca prostii la capacul ala, care parea sudat acolo. Pana s-a prins un tip care facea coada in spatele nostru si ne-a spus unde sa cautam butonul. O cucoana, alaturi, ne cerceta cu priviri banuitoare, poate credea ca am furat-o.
Peste iarna a inflorit rugina pe caroserie, ca fu-sese mesterita ca sa arate ok. Dar motorul era foarte bun. Am tinut-o vreo doi ani, pana… ne-a fost furata.
Daca as avea bani, cred ca as lua o masina mica-mica, un Smart, sa pot parca usor. Nou, desigur.” (Florina M., Rive-Sud)
“Prima masina in Canada am cumparat-o de la un roman, in martie 1990. Era un Dodge Omni, model 1980, dar bine echipat, ce intrecea mult Skoda pe care o avusesem in Romania. Caroseria masinii arata rau de tot, iar vanzatorul mi-a cerut din prima 300$. Gandindu-ma ca in Romania mi-as fi cumparat o astfel de masina cu banii castigati intr-un an, nu mi s-a parut mult o suma pe care acum o puteam castiga in cateva zile. Si nu m-am tocmit decloc. Prin urmare, in momentul in care eu ii numaram cele trei sute, vanzatorul, mirat de decizia mea, a hotarat sa-mi ofere el un “rabais” de 30 $ si a oprit numaratoarea la 270$. (Vanzatorul este un cunoscut cantaret de muzica usoara, cu care am ramas prieten.) Am tinut aceasta masina un an si doua luni, pana “m-am ajuns” si mi-am cumparat o limuzina mai acatarii, cu vreo mie de dolari. A fost ultima masina cumparata de ocazie, urmatoarele, pana acum, au fost numai masini noi, Ford, Hyundai, Mitsubishi.
Ce masina mi-as dori, daca m-ar da banii afara din casa? Sunt adeptul, in ciuda consumului de benzina, al masinilor mari, puternice, unde esti in siguranta. Mi-as dori un Hammer sau un Cadillac Escalade. Intrucat nu stiu cand va veni ziua asta – 6/49 ma ocoleste – mi-am inchiriat intr-un week-end un Escalade, sa ma plimb cu el si… sa-l parchez peste noapte in fata casei! Ce-or fi zis vecinii?” (Dan D., Laval)
“Prima masina cumparata in Canada a fost una mica, ieftina si… manuala. Veniseram cu ceva bani de-acasa, dar am zis ca n-are rost sa-i bagam pe toti in asta. Am cumparat masina de la un particular, dupa anunturile din ziare, cam in a treia zi de Canada, fara sa alegem prea mult. Singurele criterii erau sa mearga si sa nu fie prea ruginita (ma speriase halul de rugina in care erau masinile de-aici inca de pe drumul de la aeroport pana in oras; a fost unul dintre cele mai mari socuri pe care le-am avut la contactul cu Canada). Si pot sa spun ca n-a fost o masina rea, doar ca, dupa un an, am luat una mai mare si cu transmisie automata, fiindca asta incepuse sa aiba probleme la cutia de viteze si ni s-a parut riscant s-o mai tinem. Abia la a doua ne-am pus problema de marca, fiabilitate, an de fabricatie etc. Mai ales ca am reusit sa obtinem, pentru ea, si primul credit (dupa cardul Visa).
Cat despre masina pe care mi-as lua-o daca as avea multi bani – as putea spune mai usor ce nu mi-as lua niciodata: un Mercedes. M-au scarbit cei care conduceau aceste masini in Romania, in primii ani de dupa ’89. Acum, prostcrescutii parveniti si-au diversificat gama de vehicule de lux (Maybach, Bentley, Ferrari), dar pe vremea aceea, stiau un singur lucru: Mercedes alb sau negru, cat mai urias. Asa ca mi-a ramas piticul, n-as putea niciodata sa am brand-ul asta la inima.” (Ana P., Montreal)
” Masina mea personala? Treaba e asa: abia dupa trei ani am ajuns sa am cu ce ma deplasa, pana atunci am depins de autobuz, metrou, bunavointa sotului sau a colegilor. Recunosc ca mi s-a parut grea asteptarea, fiindca deja ma obisnuisem din tara cu independenta pe care ti-o da o masina. Cum am capatat-o? Simplu, sotul meu si-a luat una mai buna, iar mie mi-a revenit cea veche. Asta cand, in sfarsit, ne-am putut-o permite pe a doua. Si, nostim, m-am atasat de ea exact asa cum ma atasasem de prima masina pe care am avut-o in tara. Si atunci, si acum, am simtit in ea un mare sprijin si, nu glumesc, efectiv i-am fost recunoscatoare ca nu m-a lasat niciodata balta. Oare sunt eu tacanita sau toata lumea are cu prima masina o legatura speciala?
In fine, ce-as cumpara daca ar fi sa nu ma uit la bani? O masina mica si cu motor bun – gen Mini Cooper. Dar nu-i sigur, fiindca tare-am apreciat Toyota, asa ca poate n-as parasi asa usor tabara fidelilor marcii.” (Mira G., Brossard)