Presedintele marilor sperante

La 20 ianuarie, ora 12:00, Barack Obama a devenit oficial cel de-al 44-lea presedinte al Statelor Unite.

Ceremoniile de instalare au strans, in fata Capitolului de la Washington, aproape doua milioane de oameni, veniti din toata lumea, in pofida gerului neobisnuit pentru capitala americana.

Au avut loc cele mai grandioase manifestari din istoria inaugurarilor prezidentiale. Cu o intarziere de aproape zece minute, Obama a depus juramantul, inversand doua cuvinte din cele 37 ale acestuia. Scrupulosi, oficialii Curtii Supreme l-au pus sa-l repete, a doua zi, in Biroul Oval.

Noul presedinte si-a inceput in forta mandatul, luand decizii: inghetarea salariilor angajatilor care castigau peste 100.000$ pe an, limitarea activitatilor puternicelor grupuri de lobby, suspedandarea proceselor de la Guantanamo si, mai mult, inchiderea acestei inchisori in maxim un an. O atitudine atat de diferita fata de Bush!

A inceput era Barack Obama
Marti, 20 ianuarie, la Washington, in prezenta unei multimi imense, s-a consumat un eveniment important nu doar pentru americani, ci si pentru intreaga lume: investitura primului presedinte de culoare din istoria Statelor Unite, Ba­rack Obama.

Sperante si entuziasm

Acestea sunt cuvintele definitorii pentru starea de spirit a celor peste 2 milioane de americani care au luat pur si simplu cu asalt Washingtonul, spre a asista la investitura ca presedinte a lui Barack Obama.

Evenimentul a avut loc, printr-o coincidenta simbolica, in ziua imediat urmatoare celebrarii zilei lui Martin Luther King, erou al luptei impotriva discriminarii rasiale, care in 1963 rostea celebrul discurs I have a dream in acelasi loc, in fata unei multimi de 250 de mii de persoane.

Investitura lui Barack Obama a survenit intr-un context extrem de dificil, marcat de criza economica mondiala si de numeroase alte probleme internationale, multe dintre ele agravate de politica administratiei Bush. Asa incat entuziasmul general din timpul ceremoniei de investitura martu­risea nu doar sperantele pentru ameliorarea acestui context, ci si bucuria despartirii de vechiul presedinte, care a sfarsit prin a exaspera toata lumea, inclusiv pe aliatii traditionali ai Statelor Unite.

Emotii si juramant repetat

Nu e vorba doar de emotiile multimii, din care camerele de filmare selectau, cand si cand, fete inlacrimate, ci si de emotia personajului principal, Barack Obama.

El a tinut sa depuna juramantul de fidelitate fata de constitutia americana pe biblia folosita candva, cu acelasi prilej, de Abraham Lincoln si a avut o ezitare la rostirea primei fraze. Presa a dat vina pe cel care i-a citit textul – presedintele Curtii Supreme de Justitie, John Roberts Jr. -, care a inversat topica frazei respective.

Se prea poate insa ca Obama sa fi fost pur si simplu coplesit, pentru o clipa, de insemnatatea istorica a evenimentului. Ii va fi venit in minte un episod – ipotetic, dar verosimil – la care s-a referit dupa cateva minute, in discursul sau: “Aceasta este semnificatia libertatii si crezului nostru /…/ pentru care barbati, femei si copii de toate rasele si de toate credintele pot sa se bucure impreuna pe aceasta magnifica esplanada si pentru care un om al carui tata, cu mai putin de 60 de ani in urma, n-ar fi fost, probabil, servit intr-un restaurant de cartier, poate acum sta in fata dumneavoastra spre a depune juramantul cel mai sfant”.

A doua zi dupa investitura, Barack Obama a depus din nou juramantul, “ca masura de preca­utie”. De data aceasta, fara greseala.

Discurs optimist si unficator

Discursul lui Obama de la ceremonia de investitura – analizat acum in toate cancelariile diplomatice din lume – s-a adresat mai intai americanilor, incercand sa le insufle optimism si schitand noile obiective majore ale Casei Albe: reluarea expansiunii economice, responsabilitate fata de mediul natural, reforme importante pentru ameliorarea echitatii sociale, spirit de colaborare si respect in relatiile internationale, asociate cu hotararea si eficacitatea in combaterea terorismului.

Cateva fraze-cheie vor face parte din antologia discursurilor prezidentiale americane: „Reafirmam /…/ maretia natiunii noastre, constienti fiind ca maretia niciodata nu se acorda, ci se merita” sau: „O natiune nu poate prospera mult timp daca nu-i favorizeaza decat pe cei deja prosperi” ori, in sfarsit: „Indiferent de ce ar putea sau ar trebui sa faca un guvern, in cele din urma tara /noastra, Statele Unite ale Americii/ depinde de credinta si hotararea americanilor”

Obama nu e Mesia!

Ceremonia investiturii a continuat cu o parada militara, un dineu si apoi nu mai putin de zece baluri, in aceeasi atmosfera de exaltare (tulburata cateva momente de doua indispozitii grave, de care au fost atinsi senatorii Edward Kennedy si Robert Byrd).

Sperantele tuturor, americani si straini, fata de administratia Obama sunt atat de mari incat noul presedinte, cu toata bunavointa si eforturile sale, risca sa produca totusi si deceptii. Analistii prudenti avertizeaza deja in legatura cu acest optimism debordant: Barack Obama nu e Mesia!

Mesia sau nu, el a inceput sa fie deja mitizat. Astfel, dincolo de biografia cunoscuta, s-ar fi descoperit ca Obama ar avea, dinspre partea materna, stramosi irlandezi, scotieni, francezi si chiar germani. Si, de asemenea, ca s-ar inrudi de departe, aidoma capetelor incoronate europene, cu numeroase personalitati, printre care actorul Brad Pitt, fostii presedinti americani Gerald Ford, Lyndon Johnson, Harry Truman, fostul premier englez Winston Churchill si, cel mai surprinzator, cu George W. Bush!

Ultimele articole

Articole similare