Legendarul manager brazilian Carlos Ghosn, cel care a revigorat spectaculos compania japoneza Nissan, era supranumit de unii colaboratori “spargatorul de gheata”, iar de altii “domnul taie-tot”(intr-o traducere aproximativa).
El s-a apucat de lucru la cazul “Nissan” intr-un moment cand japonezii, constructori iscusiti de altfel, nu mai aveau solutii manageriale.
Poreclele sugereaza ca, pe de o parte, Ghosn nu umbla cu jumatati de masura, iar pe de alta, fac referire la faptul ca incepe reconstructia unei afaceri prin taierea cheltuielilor inutile. Asa a inceput la Nissan, lasandu-i cu gura cascata pe membrii boardului companiei, nemiscati din functii de zeci de ani.
Mai precis, Ghosn a observat ca unele fabrici din componenta grupului nu erau rentabile si le-a inchis. A mai vazut ca furnizorii de componente, firme mai mici japoneze, aveau preturi uriase, fata de concurenta internationala. A taiat contractele fara mila, spre stupoarea seniorilor cu ochi oblici din companie, care nu s-au gandit vreodata ca un surub poate fi cumparat si din afara Japoniei, mai ieftin. Pentru japonezi, asta insemna tradarea tarii, dar Ghosn le-a spus ca aici e vorba de afaceri. Planul brazilianului a reusit pentru ca, la instalarea in fruntea companiei, a pus o conditie: “eu decid tot”. Sa-l lasam pe Ghosn cu ale lui si sa ne intoarcem pe plaiurile mioritice.
O tara este o mare companie. Are venituri si cheltuieli, iar un manager trebuie s-o faca rentabila. Adica veniturile sa fie mai mari decat cheltuielile. Romania nu-l are pe Ghosn, din pacate. Are mai multe capete, dar niciun brazilian, cu exceptia fotbalistilor de mana a doua.
In aceste conditii PSD, PDL, baronii locali, presedintele tarii, alti oameni de bine, miliardari de carton se simt datori sa controleze finantele tarii, asa cum vad si pricep ei.
Este vremea intocmirii bugetului pe 2009 – cam tarziu! – si recesiunea a intrat deja pe usa. Mai intai, acesti manageri de tara trebuie sa faca previziuni. Va creste economia Romaniei, in acest an, sau va scadea? Si cu cat, in procente de produs intern brut? Foarte greu de spus cat de mult va incasa bugetul. In schimb, se poate sti cu mai multa precizie pe ce se pot cheltui banii. Carlos Ghosn ar taia la sange cheltuielile.
La Bucuresti, cheltuielile guvernamentale, contractele dintre stat si firmele de stat sunt principala ratiune pentru care cei mai multi lideri s-au apucat de politica.
Cand puterea se imparte intre doua guri mereu flamande cum ar fi PDL si PSD, iese bataie mare la impartirea prazii.
Ca sa vedeti cum se cheltuie responsabil banii tarii sa luam cateva exemple. Anul trecut, statul a irosit 500 de milioane de euro cumparand, la preturi umflate, evident, mii de automobile, zeci de mii de televizoare, zeci de mii de laptopuri. Toate cu titlul de dotari pentru diverse ministere si regii. S-au cumparat lucruri scumpe, pentru ca sefii din ministere si regii trebuie neaparat sa se deplaseze cu Audi A8 sau BMW seria 5.
Daca bugetul Romaniei ar putea urla de durere, strigatul lui s-ar auzi pana la Odessa. In Romania, totul costa scump: autostrazile, masinile, consultanta, calculatoarel, pixurile. Costa mai scump pentru ca le plateste bugetul, adica tara, adica fraierul de contribuabil. Trebuie sa fie mai scumpe, pentru ca in diferenta dintre pretul corect si cel platit se ascunde spaga. Chiar daca nimeni n-o poate masura, ea poate fi apreciata la miliarde de euro pe an. Aceleasi miliarde cu care unii devin mai bogati.
Dac-ar veni Carlos Ghosn in functia de prim-ministru in Romania, ar taia de la inceput toate cheltuielile inutile. Dupa aceasta curatenie, se pot face multe. Dar Ghosn nu va veni niciodata. Iar managerii pe care ii avem continua sa traga de aceasta nefericita tara, ca de o prostituata. Nenorocirea este ca ea trebuie sa aiba mereu ce oferi, pentru ca la fiecare 4 ani sunt alti clienti care o doresc.
