Cine nu a apucat sa vada la cinema filmul Moartea domnului Lazarescu (al lui Cristi Puiu) avut sansa sa-l urmareasca saptamana trecuta, transmis in direct de la Slatina de toate televiziunile de stiri din Romania.
Un barbat de 63 de ani a fost plimbat timp de 4 ore de la un spital la altul pana ce a murit, fara ca vreun doctor sa binevoiasca sa-i acorde cea mai mica atentie. Asistenta de pe salvare a povestit ziaristilor ca prima data pacientul a fost refuzat fiindca nu avea asigurare medicala, iar apoi, dupa ce a obtinut-o, fiindca nu a fost considerat caz de urgenta. Dupa 4 ore de plimbari intre serviciul de urgenta, sectia de boli cronice, cea de boli interne si din nou serviciul de urgenta, omul a decedat in urma unui stop cardiac.
Ministerul Sanatatii a demarat o ancheta la Spitalul Judetean Slatina pentru a stabili vinovatii pentru moartea barbatului. Poate ca cineva isi va pierde 10% din salariu, iar altcineva va fi concediat. Moartea omului ridica insa mari semne de intrebare asupra unui sistem medical care, in lipsa unor dotari tehnice moderne, miza tocmai pe calitatea umana a angajatilor. Or tocmai aici se pare ca lucrurile stateau foarte prost la Slatina. Dar oare numai acolo?
O alta poveste – a unui iesean bolnav de SIDA – a facut si ea inconjurul televiziunilor din tara zilele trecute, dupa ce s-a aflat ca omul a fost trimis de la un spital la altul cu propria proba de sange in buzunar. Spitalul de Boli Infectioase din Iasi a deschis o ancheta pentru a stabili conditiile in care pacientul infectat cu HIV a plecat din spital cu proba de sange in eprubeta. Dupa primele informatii, responsabil de situatie ar fi un medic care l-a trimis pe bolnav, cu sangele recoltat, la o clinica, pentru analize mai laborioase, ce nu puteau fi facute in cadrul spitalului.
Intamplarea de la Iasi mi-a amintit de o buna prietena care imi povestea vara trecuta cum a fost trimisa de la un spital la altul, in Bucuresti, cu propria proba de sange, dar, atentie!! si cu probele altor pacienti. Ajunsa la spital pentru analize de rutina, prietena mea a fost surprinsa cand i s-a cerut sa-si duca eprubeta cu sange la un spital din capatul opus al Bucurestiului. si, daca tot avea masina, a fost rugata sa mai duca si probele altor doi pacienti la doua spitale diferite, dar si sa aduca inapoi rezultatele analizelor altor pacienti.
In acest fel, prietena mea a devenit fara sa vrea transportator de epubrete prin traficul infernal din Bucuresti. Intentia medicului era aparent buna; ii scutea astfel pe pacienti de a astepta ore intregi pentru alte recoltari sau de a fi intepati a doua ori a treia oara. Dar ce fel de analize sunt acelea care depind de buna credinta a cuiva, de caldura verilor bucurestene sau de ghinionul unui accident in trafic? Ce s-ar intampla daca o eprubeta s-ar sparge, iar “transportatorul de ocazie” ar intra in contact cu sangele contaminat cu HIV, cu virusi hepatici sau cu Dumnezeu stie ce alti virusi necrutatori? Normele legale cer ca probele de sange sa fie transportate de personal specializat, in recipienti frigorifici, tocmai pentru a nu fi alterate, de caldura in special.
Anul trecut, am vazut la televizor imagini cu un pacient care era dus de la un spital la altul cu un carucior. in lipsa unei salvari, asistenta hotarase sa plece la drum, printre pietoni, dar si printre masinile parcate pe trotuare, cu pacientul instalat in carucior. Dupa spusele oamenilor, cazul nu era singular.
Cand se vorbeste despre sistemul sanitar din Romania, aproape toata lumea se grabeste sa spuna ca factorul uman este mai de calitate decat in Occident, si asta pentru a compensa lipsurile tehnice. Este foarte probabil ca situatia sa fi stat asa in trecut. Astazi, foarte multi medici si asistente parasesc Romania pentru a merge sa lucreze “afara”, iar cei care raman se “occidentalizeaza” repede, adica incep sa se bazeze si ei mai mult pe aparatura decat pe cunostintele lor. Numai ca, din pacate, aparatura din Romania este departe de a fi comparabila cu cea din Occident.
Imi amintesc ca una din marile dezamagiri pe care le-am avut cand am ajuns la un spital in Canada a fost sa constat ca poti sta si 10 ore la urgente, pana sa vina un medic sa se ocupe de tine. Zilele trecute, am vazut la televizor romani suparati ca trebuie sa stea cu orele la urgenta, pana sa-i consulte un doctor. Printre motivele invocate era si lipsa de personal calificat. Asadar, faptul ca in Romania nu stai la coada la urgenta nu mai este nici el de actualitate.
