Dupa anuntarea unor decizii cu valoare simbolica (cum ar fi numirea unor republicani in echipa sa, inchiderea inchisorii Guantanamo sau mesajul adresat lumii musulmane), pentru noul presedinte al Statelor Unite a venit vremea lucrurilor serioase. Si, in America, nimic nu este mai serios acum ca economia.

Planul noii administratii – desi prevede investirea a inca 819 miliarde de dolari in economie – a starnit criticile tuturor. Obiectiile sunt motivate de decizia de a include, in acest plan, masura “Buy American”. Practic, aceasta clauza impune ca otelul si fierul care vor fi folosite in proiectele de refacere a infrastructurii sa fie produse in SUA. Aceasta se vrea o masura de protejare a economiei americane.

Cea mai afectata de decizia administratiei Obama este Canada. De altfel, ambasadorul Canadei in SUA a trimis o scrisoare liderilor republicani si democrati din SUA, in care le cere acestora sa tempereze avantul protectionist al noului presedinte. Ambasadorul canadian a declarat ca adoptarea de masuri protectioniste in plina criza economica nu face decat sa agraveze lucrurile.

Frica cea mai mare este ca aceasta clauza se va extinde rapid spre alte produse. Pe de alta parte, nu este deloc sigur ca ea va ajuta cu adevarat economia americana: este de asteptat ca si celelalte tari sa adopte masuri similare, ceea ce ar lovi puternic exporturile americane.

Unii comentatori din presa americana si-au adus aminte de Smoot-Hawley Tariff Act din 1930. Adoptat de presedintele Herbert Hoover, in ciuda protestelor si avertismentelor economistilor, planul a impus cresterea taxelor vamale la 20.000 de produse. Rezultatul: celelalte tari au facut la fel, iar marea criza din 1930 a devenit marea depresiune.

Nici republicanii nu sunt foarte incantati de noul plan. Doar ca nu au prea multe mijloace de a i se opune. Plus ca, in perioada de criza, masurile protectioniste te fac popular. Si cum industria siderurgica a SUA ruleaza la 45% din capacitate, o astfel de decizie creeaza joburi.

Exista si o portita de salvare: daca, in cadrul unui proiect, costurile pentru achizitia de materie prima din SUA cresc cu 25%, contractorii au voie sa ceara o dispensa si sa importe.