In anii represiunii comuniste, care a debutat dupa 1947, purtatorii de sutana au indurat umilinte incredibile in spatele gratiilor ateiste. Infometati, batuti, batjocoriti, cu sanatatea subrezita de boli incurabile, si-au pastrat, totusi, credinta in Dumnezeu pana in ultima clipa a vietii, preferand martirajul. Pentru tot ce au patimit acei preoti, merita a fi considerati simboluri ale demnitatii, care au atins cu fruntea bolta cereasca. Acele fapturi divine au cautat sa aduca un fulger de speranta tuturor detinutilor de constiinta, transformand, pentru o clipa, ticsitele celule, in imense catedrale.
Pe toata perioada acelor ani de cumplita teroare, ierarhii, acceptati in sfintele scaune, nu au intervenit cu nimic sa le intinda o mana salvatoare.
In aceste randuri voi cauta sa sterg praful uitarii de pe fruntea unor clerici, inalti ca brazii, retezati de drujba terorii comuniste, manuita cu inversunare de dusmanii spiritualitatii.
Dintre acei martiri a facut parte si preotul Petre Focsaneanu, nascut la 18 aprilie 1914, in localitatea Podul Turcului, din judetul Bacau. Dupa absolvirea Seminarului Teologic din Roman, a urmat doi ani la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Din lipsa de mijloace materiale, renunta la studii. In anul 1934 se casatoreste cu Melania Manolescu, care ii va darui o fetita. Hiritonit preot, a preluat parohia din comuna Tiplesti, din judetul Balti, pana in anul 1940, cand Basarabia a fost ocupata de sovietici. In octombrie 1943, a plecat pe front cu grad de capitan-confesor, in cadrul Diviziei Vanatori de Munte. Dupa razboi, a revenit pe meleagurile copilariei, dupa care s-a mutat in comuna Nistoresti, din judetul Vrancea. Incepand cu anul 1948, a avut de suportat multe nedreptati din partea noilor autoritati comuniste.
In noaptea de 14/15 mai 1948, preotul Focsaneanu a fost arestat ca legionar, deoarece un informator localnic, Romeo Barbu, a afirmat ca, la cununia a doi tineri, a rostit fraza: “Tovarasia aceasta dureaza. Celelalte tovarasii care ne inconjoara, in curand vor fi spulberate.” A mai fost incriminat de un alt informator, invatatorul Dimitrie Beldie, ca a avut legaturi cu Mitropolitul Visarion Puiu, banuit de comunisti ca a fost legionar si criminal de razboi. O luna mai tarziu, parintele a fost eliberat, deoarece s-a constatat ca dosarul s-a intocmit pe baza unor neadevaruri, cei doi martori mincinosi fiind retinuti pentru cercetari. Subofiterul Gheorghe Raducanu, cel care a dirijat ancheta intr-o directie gresita, a fost gasit vinovat de abuz de autoritate. Securitatea inca nu se infiintase. Evenimentul a avut loc la 30 august 1948.
La 15 martie 1949, clericul a fost din nou arestat. Dupa batai repetate, torturat dupa retetele stiute, la 4 iunie, Securitatea din Galati l-a obligat sa semneze un angajament de colaborare, ca informator. Prin iscalirea formularului respectiv, trebuia sa-si arate atasamentul fata de clasa muncitoare si de RPR, furnizand Securitatii informatii, atat la cerere, cat si din proprie initiativa, pe timp nelimitat. Trebuia sa informeze ofiterul coordonator despre cazuri si persoane daunatoare regimului democrat-popular. Ca nume conspirativ i s-a dat “Zeus”. In intentia de a scapa de presiunile la care a fost supus in timpul acelor cumplite schingiuiri, parintele a dat doua note informative banale, spre nemultumirea celor care il supravegheau. Santajat in continuare, Petre Focsaneanu a inceput sa nu mai poata dormi: noptile erau lungi si albe, avea psihicul la pamant.
Pentru a scapa de acest calvar, in 1950 a aderat la miscarea de rezistenta anticomunista din Muntii Vrancei. Securitatea deja il monitoriza pentru desele deplasari in munti, unde statea cate doua zile. Muntii Romaniei reprezentau ultima speranta impotriva colonizarii sovietice. Finalul nu a intarziat sa apara si, la 12 august 1950, parintele a fost, din nou, arestat de Securitatea din Tecuci, impreuna cu sotia sa. Batut crunt in timpul anchetei, a fost trimis in judecata, acuzat ca i-a ajutat pe cei ce uneltesc contra autoritatii democratice. In prelungitele interogatorii auzea, de zeci de ori aceeasi fraza: “Esti legionar pentru ca esti teolog si, fiind teolog, esti anticomunist, iar a fi anticomunist, inseamna ca esti legionar”. La 14 aprilie 1951, grupul de rezistenta anticomunista Vlad Tepes II, condus de medicul Dumitru Manole, a fost anihilat, dupa care au urmat anchetele specifice. Tribunalul Militar Galati l-a condamnat pe parintele Focsaneanu la 10 ani de inchisoare si la confiscarea averii.
Trimis la inchisoarea Gherla, a fost batut si infometat pentru infractiunea de a savarsi, in celula, slujba Sfintei Invieri din primavara lui 1953. In urma repetatelor pedepse primite si a chinurilor la care a fost supus, preotul Petre Focsaneanu a incetat din viata, la 17 iunie 1953, fiind aruncat intr-o groapa comuna, fara cruce. Conform regulamentelor vremii, familia a fost anuntata abia trei ani mai tarziu, actul de deces fiind eliberat de Sfatul Popular Gherla, la 13 septembrie 1956.
Un alt martir crucificat la Gherla a fost preotul Ion Iorgulescu, nascut la 9 septembrie 1894, in localitatea Baltati, din judetul Mehedinti. A urmat Seminarul Teologic din Ramnicu Valcea, dupa care, in anul 1916, a plecat ca voluntar pe front, fiind distins cu medalia Victoria. Revenit in tara, a fost hirotonit, ramanand in parohia localitatii natale. In anul 1925, a fost transferat in localitatea Vanju Mare, Mehedinti, unde a organizat terminarea constructiei bisericii. Cand acel impunator templu de inchinaciune a fost finalizat, in 1959, comunistii au vrut sa-l transforme in cinematograf, unde satenii urmau sa vada, in mod fortat, noile realizari ale regimului democrat-popular. Chemat la ordine ca nu respecta dispozitiile primite, parintele a afirmat raspicat ca nu discuta cu analfabetii ajunsi la putere.
A fost arestat in noaptea de 4/5 octombrie 1959, pentru ca a rostit, in repetate randuri ca a intrat bolsevismul in biserica. Anchetat la Securitatea din Vanju Mare, a fost transferat, apoi, la Securitatea din Craiova, unde a fost maltratat, crezand ca nu mai apuca ziua de maine. La 8 decembrie 1959, Tribunalul Militar Timisoara l-a condamnat pe parintele Iorgulescu la 10 ani de inchisoare si confiscarea averii, pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale. A mai fost acuzat ca a calomniat organele de partid si a adus cuvinte jignitoare la adresa URSS. Transferat la Gherla, batut, grav bolnav, fara asistenta medicala, in noapte de 27 noiembrie, a murit fara lumanare. Avocatul Oros, coleg de celula, a vazut cum gardianul l-a aruncat pe preot intr-o groapa fara cruce, langa o fabrica de caramida.
In tenebroasa inchisoare Gherla au murit atat confesori, cat si enoriasi. Unul dintre acestia a fost Ion Isac, un taran instarit din localitatea Zlasti, judetul Hunedoara, nascut la 2 februarie 1897. El a dorit ca fiul sau, Nicolae, sa urmeze o cariera preoteasca. Avertizat ca va fi anchetat, datorita faptului ca are o stare materiala buna, proprietatea fiind consi-derata delict, ca este un chiabur care a supt sangele poporului, a fugit in munti, alaturandu-se partizanilor din organizatia anticomunista Garda Alba. In urma unei tradari, la 26 octombrie 1958 a fost arestat. Trei luni mai tarziu, judecat la Cluj si condamnat la temnita grea pe viata, a fost transferat la Gherla. Fiul sau, preotul Nicolae Isac, a primit si el o condamnare de 25 de ani munca silnica. Amandoi au fost acuzati de crima de uneltire la insurectia armata. In inchisoare, maltratarile au continuat. In timpul unei torturi, Ioan Isac a trecut in lumea umbrelor, la 27 martie 1960. A fost aruncat intr-o groapa, ramasa nestiuta pana astazi. Despre fiul sau, informatiile se pierd in praful arhivelor incomplete. Daca ar fi fost criminali de drept comun, primeau pedepse mult mai mici.
In aceeasi inchisoare a murit Valer Mandroni, un apreciat gospodar al comunei natale. S-a nascut la 9 februarie 1902, in localitatea Ciula Mare, judetul Hunedoara. Dupa terminarea studiilor gimnaziale, si-a efectuat stagiul militar in Garda Regala. Reintors in sat, devine unul dintre fruntasii localitatii. 29 de ani va fi epitrop si patru ani, primar. Fiind un taran instarit, a inceput sa aiba mari necazuri cu noile autoritati comuniste, mai ales ca in 1953 s-a inscris in cultul religios-crestin Oastea Domnului. Domiciliul sau a devenit loc de adunare. Satele vecine il chemau sa indemne oamenii la pocainta. Locuitorii il idolatrizau. La 4 august 1959, Valer Mandroni a fost arestat si anchetat la Securitatea din Deva. Tribunalul l-a condamnat la 14 ani munca silnica si confiscarea averii. Inculpatul a avut o comportare demna si a spus ca nu regreta faptul ca a propovaduit invatatura crestina, care se opunea violentei. Nu o incuraja, nici nu o practica, precum organele represive. Intemnitat la Gherla, unde a fost supus unui regim de exterminare, s-a stins din viata, la 7 martie 1960. Corpul sau, arucat intr-o groapa anonima, a reprezentat inca o jertfa pentru credinta. Inca un mormant fara cruce, al unui martir.
Un alt suflet chinuit, care a sfarsit la inchisoarea Gherla, a fost Ioan Moldovan, nascut la 6 septembrie 1911, in localitatea Ceanul Mic, din judetul Cluj. Dupa incheierea studiilor gimnaziale, a urmat cursurile scolii Comerciale Superioare si scoala Medie de Impiegati de Miscare, devenind sef de gara in localitatea Aurel Vlaicu. In 1953, vazand ca tara este umilita de un regim fara Dumnezeu, un sistem criminal si nelegitim, devine membru al organizatiei anticomuniste Garda Alba.
La 22 mai 1958, Ioan Moldovan a fost arestat si anchetat la Securitatea din Deva, sub invinuirea de crima de uneltire contra ordinei sociale. La 22 noiembrie 1958, Tribunalul Militar Cluj il condamna la moarte si confiscarea averii, pentru crima de insurectie armata. In ziua de 16 ianuarie 1959, orele 14, Ioan Moldovan a fost executat prin impuscare, langa zidurile Gherlei, cu spatele la plutonul de executie. A fost aruncat intr-o groapa fara cruce. Un nou martir a parasit o lume nedreapta.
O alta victima executata la Gherla, in acelasi lot, a fost Ioan Nistor, nascut la 20 mai 1910, in comuna Romos, din judetul Hunedoara. Dupa absolvirea cursurilor gimnaziale, a urmat scoala de Arte si Meserii din Deva, devenind maistru la Combinatul Siderurgic Hunedoara. Dupa 1945, a inceput sa fie urmarit, acuzat ca este fiu de oameni instariti, cu batoza si tractor. Proprietatea era un delict, se stie. Scarbit de oprelistile dictaturii proletare, se hotaraste sa intre in miscarea de rezistenta anticomunista. In urma unei tradari, delatorul fiind un fost bun amic, a fost arestat, in aprilie 1958, si anchetat la Securitatea din Deva, conform retetelor stiute. Judecat de Tribunalul Militar din Cluj, la data de 22 noiembrie 1958, a fost condamnat la moarte si averea confiscata, pentru crima de uneltire. Executia a avut loc la 16 ianuarie 1959, orele 14, la penitenciarul Gherla, langa el fiind si Ioan Moldovan. Cadavrul a fost bagat intr-un sac si aruncat intr-o groapa comuna, fara cruce.
Drept final al acestor randuri, am ales cateva versuri emotionante, scrise de Radu Gyr: “Am intins bratele, nimeni, tacere/am intrebat zidul, nici un raspuns/doar razele reci, ascutite in unghere,/ cu sulita lor m-au strapuns/unde esti, Doamne, am urlat la zabrele/din luna venea fum de catui/m-am pipait si pe mainile mele/am gasit urmele cuielor lui.”
