De curand, intr-o imprejurare fara mare importanta, un canadian m-a intrebat, intr-o engleza fara cusur: “Scuza-ma, esti romanca, nu-i asa?” I-am raspuns afirmativ; probabil ma auzise vorbind la telefon cu sotul. “Am studiat trei ani in Romania, inainte de Revolutie, a continuat el, si am revizitat-o de curand; o tara foarte frumoasa, pacat ca oamenii ei devin din ce in ce mai snobi”. N-am stiut exact ce sa-i raspund, pentru ca sunt obisnuita cu orice altfel de calificative daruite romanilor, dar parca “snobism” nu mai auzisem sa iasa din gura vreunui strain.
Asa ca, ajunsa acasa (aici, la zeci de mii de kilometri de Romania), am intrat pe internet, sa ma dumiresc cum stau lucrurile cu asa-zisul snobism autohton. Iar pulsul Romaniei la acest capitol nu il puteam lua decat din povestile prietenilor ramasi in tara natala, din presa, din bloguri si din pozele de pe site-urile de socializare, care au impanzit lumea virtuala. Dupa un tur de forta de cateva saptamani prin realitatea romaneasca, am descoperit la ce anume se referea canadianul. Sau cel putin asta am inteles eu din schimbarile observate in societatea lasata in urma, la a carei “dezvoltare” nu am mai apucat sa particip din motive de… emigrare in Canada.
Am aflat asadar ca, mai nou, unii romani fac credite la banca pentru a pleca intr-un concediu in “tarile calde”, desi platesc la “ratele concediului” vreo trei sau cinci ani, dupa revenirea in tara. Ajunsi acolo, fac mii de poze cu ce mananca, in fata unui hotel – neaparat scump -, cu masini foarte scumpe, care nu le apartin, dar sunt parcate in fata blitzului aparatelor lor. Aceste poze ajung la loc de cinste pe internet, in dreptul profilurilor respectivilor “norocosi”.
In plus, romanii posteaza, mai nou, poze nu numai cu BMW-urile pe care se gasesc inscriptii gen: “I love Manele”, dar si cu frigiderul cel nou, masina de spalat, cafetiera si chiar faianta, gresia si noile jaluzele colorate (asta pentru ca ma refer la “snobism”, altfel ar fi trebuit sa scriu despre sutele de poze vazute in care, la loc de cinste, in spatele tinerilor cu freze “emo” si imbracaminte de la Mall, troneaza vechea soba de teracota, Daciile tunate sau vreo carpeta ceausista).
Moda romaneasca s-a schimbat si ea. Tot mai multi barbati romani isi etaleaza pe internet lenjeria intima, cu inscriptii ce imita marile case de moda din lume (D&G castiga aici detasat!), multe lanturi la gat sau cruci cat mai groase, bani adunati in jur – ceva euro, pe langa leii noi. Sticlele de whisky sunt nelipsite din decor, ca si ochelarii de soare, evident replici, grosolan falsificate, ale marilor firme europene.
Ochelarii de soare si cerceii, pe cat de imensi, pe atat de falsi, nu lipsesc nici din moda romancelor. In plus, unghiile si extensiile de par false si extra-lungi par a fi un “must-have” absolut. La facultati se renunta pentru “cariere in modeling” sau, mai rau, pentru un rol de “actrita”.
Criza economica pare sa-i afecteze doar pe salariatii unor patroni, salariati care nu isi primesc lefurile cu lunile; aceiasi patroni, insa, se lauda prin ziare de scandal ca daruiesc sotiilor sau iubitelor, cadouri de zeci de mii de euro.
Toata lumea se lamenteaza de viata grea din Romania, insa telefoanele de cateva zeci de mii de euro bucata s-au epuizat intr-o ora de la lansare, vanzarea facandu-se dupa o lista de asteptare pe care doritorii s-au inscris cu luni inainte.
Daca ai o masina fabricata in Romania, nu ai nici o sansa sa te mai afirmi in viata sociala a oraselor, daca ai una care a costat pana in cateva zeci de mii de euro, iar nu prea ai sanse sa te evidentiezi. Abia daca iti asociezi numele cu o masina al carei pret, in euro, are mai mult de cinci zerouri, esti remarcat si “apreciat”. “Modelele” de “personalitati” promovate in presa scrisa si audio-vizuala oripileaza si cea mai ignoranta vedere sau ureche. Astfel de exemple ar putea continua, dar ma opresc aici.
Daca in magazin m-am simtit putin frustrata si jignita de comentariul canadianului, dupa zile intregi de rascolit internetul, in cautarea noului snobism romanesc, m-am declarat oarecum invinsa de cele descoperite. Si nici nu l-am mai putut blama pe acel strain, asa cum mi-a dictat initial patriotismul, ci am inteles ca a fost putin cam bland cand ne-a acuzat de “snobism”. Caci, probabil, unii deja ar eticheta noul fenomen care bantuie Romania drept penibil.
