Oscar pentru o Indie revoltata

Cu 8 Oscaruri in palmares – printre care prestigioasele premii pentru cel mai bun film si cea mai buna realizare – Slumdog Millionaire, in regia lui Danny Boyle a fost, fara urma de indoiala, rasfatatul galei Oscar din acest an. Un film care, dupa cum a relatat presa canadiana, a starnit indignarea publica in India, regizorul fiind acuzat ca exploateaza mizeria unei paturi sociale pentru a face bani si ca prezinta, pe ansamblu, o imagine deformata a acestei tari aflate in plina afirmare pe planul economiei mondiale. Ca mai intotdeauna in astfel de situatii, Slumdog Millionaire a tras profit de pe urma controversei.

Filmul incepe abrupt, cu alternanta dintre flash-urile platoului de televiziune si loviturile politistului, care se rasfrang, cu duritate, asupra aceluiasi subiect: Jamal Malik, un adolescent iesit din marginea societatii indiene. Avertizati deja asupra flash-back-ului ca metoda de inaintare a filmului, spectatorilor nu le va fi greu sa urmareasca apoi povestea acestui Jamal, care relateaza unui ofiter de politie (ceva mai destept decat adjunctul sau abrutizat) episoade din viata sa, menite sa ofere raspunsul la intrebarea: cum de a stiut el, baiatul sarac si fara carte, toate raspunsurile la intrebarile concursului televizat, devenind milionar.

Acum avem si noi raspunsul la intrebarea de ce s-au suparat atat de tare indienii pe realizatorii filmului, fiindca viata lui Jamal sta, de la inceput, sub semnul violentei extreme. Rafuielile intre localnicii de la periferia Bombayului sunt frecvente, iar copiii trebuie sa fie tot timpul gata s-o rupa la fuga – singura cale de a-si salva viata. Jamal si fratele sau asista neputinciosi la omorarea mamei lor. Dar nu atat aceasta lume violenta in care se desfasoara viata celor doi copii socheaza, cat naturaletea cu care ei o accepta, ca pe un cadru firesc al existentei.

Orfani, traind printre mizerii, ei sunt atrasi intr-o mica armata de cersetori, organizata de un mafiot local care “pregateste” copiii pentru aceasta meserie, schilodindu-i dupa bunul plac. Cei doi copii – care s-au imprietenit, intre timp, cu o fetita orfana, Latika – scapa ca prin urechile acului si, fugind cu primul tren, ajung intr-un paradis al turismului, la Taj Mahal. Aici se descurca binisor, inseland turistii naivi (ca sa nu zicem altfel) si furandu-le banii in timpul spectacolelor. Daca isi parasesc viata tihnita, cativa ani mai tarziu, si se intorc la Bombay, este pentru ca Jamal vrea sa o regaseasca pe Latika. Aici lucrurile se precipita: cei doi ajung sa gaseasca fata, devenita prostituata de lux, fratele lui Jamal il impusca pe mafiotul schingiuitor de copii si devine mana dreapta a altui mafiot. Are loc marea tradare si Jamal o pierde din nou pe Latika. Pe care continua sa o caute, sa o gaseasca si sa o piarda, avand, ca vesnice obstacole in cale, banii si alti oameni.

Pe ansamblu, in ciuda povestii extraordinare, cu iz oriental, a vagilor trimiteri la mitologie, a exotismului peisajului (unde pana si cartierele mizerabile ofera imagini picturale), personajele sunt destul de simpliste, aproape schematizate. Intalnim gangsteri fara scrupule, bogati si violenti, inconjurati de “pionii” lor, o vedeta de televiziune plina de ifose si ipocrita, politisti rudimentari, care aplica legea dupa bunul plac, un tanar romantic s.a.m.d. Singur fratele lui Jamal penduleaza intre bine si rau, intre sentimente si instincte, el fiind personajul cel mai complex si mai bine conturat al acestui film.

Altfel, avem o fresca a Indiei, facuta din numeroase fasii ce se lipesc ca un bandaj peste destinul personajelor. Cu ce indignare (poate chiar neincredere) trebuie sa priveasca occidentalii, nascuti si crescuti in democratie – arestarea care seamana mai mult a rapire si care este urmata de crunte batai, a acestui tanar, doar pentru suspiciunea de a fi trisat.

Triumful lui final e pedagogic: un triumf al celor saraci si oropsiti, care asista la transformarea cersetorului in print. Un happy-end care arata ca oricine crede cu adevarat intr-un ideal ajunge intr-o buna zi sa isi vada visul implinit.

Ce-i va fi fascinat pe cei din juriul Oscarului la acest film? Cu siguranta, ideea – geniala, s-o recunoastem – a unui joc-concurs care-si afla raspunsurile in episoadele unei copilarii chinuite. Si, poate, lipsa de pretentii a eroului nostru, un tanar simplu, care ia viata asa cum este si al carui unic punct de sustinere in viata este dragostea.

Slumdog Millionaire a mai castigat Oscarul la categoriile: adaptare cinematografica (atribuit lui Simon Beaufoy, cel care a facut scenariul dupa cartea publicata in 2005 de scriitorul indian Vikas Swarup), imagine, montaj, mixaj sonor, banda sonora originala si cantec original. Filmul are, pana acum, incasari de peste 150 de milioane de dolari.

Oscarul pentru directia artistica, machiaj si efecte vizuale a fost atribuit filmului The Curious Case of Benjamin Button, considerat marele perdant al competitiei. Oscarul pentru rol masculin i-a revenit lui Sean Penn (Milk), iar cel pentru rol feminin lui Kate Winslet (The Reader). Pentru rol secundar masculin a fost recompensat cu Oscar actorul Heath Ledger (postum, pentru roul sau din The Dark Knight), iar pentru rol secundar feminin, Penelope Cruz (pentru prestatia din Vicky Cristina Barcelona).

Filmul de animatie premiat a fost WALL-E (productie Pixar), iar la categoria film strain, statueta a revenit peliculei japoneze Departures. Documentarele castigatoare au fost Man on Wire – la lungmetraj si Smile Pinki – la scurtmetraj.

Simona Plopeanu
Simona Plopeanu
Simona Plopeanu are studii in literatura (Universitatea de Vest, Timisoara) si in jurnalism si "sciences de l'information" (Université de Montréal). Colaboratoare a ziarului Pagini Romanesti din 2004. In prezent, lucreaza ca specialist in informatie ("recherche") in invatamantul universitar din Québec.

Ultimele articole

Articole similare