Conform ultimelor statistici de la Camera Imobiliara din Montréal (www.cigm.qc.ca), in luna ianuarie 2009, numarul de tranzactii, in regiunea Grand Montréal, este in scadere cu 37%, fata de ianuarie 2008. Numarul de proprietati oferite spre vanzare este in crestere insa, cu 12%. Aceste prime doua date ar parea ca sunt in armonie: creste numarul de case oferite, cumparatorii au mai multe alegeri posibile. In plus, prezenta crizei financiare justifica prudenta cumparatorilor. Dar, surpriza! Pretul median al proprietatilor este in crestere cu 3%! Acest fapt ar parea sa contrazica legea cererii si ofertei, care guverneaza piata libera in orice domeniu, inclusiv cel imobiliar.
In Romania, pe vremea comunismului, era o butada: daca eu mananc doi pui pe zi si tu nu mananci nici unul, in medie, fiecare dintre noi a mancat un pui. Aceasta explica, intr-un mod plastic, paradoxurile statisticii.
In fond, pentru a intelege piata, e nevoie sa privim pe fiecare segment de piata si pe fiecare regiune si categorie de imobile cum stau lucrurile. Piata caselor e una, piata apartamentelor e alta. In Rive-Sud sau in Laval nu e aceeasi piata. O casa la 200.000$ se vinde mult mai repede decat una la 500.000$.
Ce se intampla deci actualmente pe piata din Montréal? Datorita creditelor avantajoase pe termen lung (pana la 35 ani) si posibilitatii de a cumpara case cu 5% avans sau, in anumite conditii, chiar fara avans, este clar ca e mai avantajos, chiar si in situatie de criza, sa cumperi o casa sau un apartament decat sa stai in chirie. Aceasta in conditiile in care chiriile ajung, in zone mai cautate, la 1.000$ si uneori chiar mai mult, si nu doar in centrul Montréalului. Ati crede ca cineva plateste 1000$ pe luna pentru 3 camere de dormit (5 et demi) in Deux-Montagnes? Sau 2.500$ pe o casa – nu foarte luxoasa – in Dollard des Ormeaux?
Un simplu calcul: pe o casa de 200.000$, cineva care are avans 10.000$ (avans ce poate fi luat dintr-un REER, de pilda), ajunge sa plateasca lunar (amortizare pe 35 ani, cu dobanda 4.4%) o rata lunara de 900$! Plus taxele municipale si scolare sau eventuale taxe de coproprietate, se poate scoate la 1.200$ lunar placerea de a avea un condo sau o casa unifamiliala – unde poti, in fine, sa faci baie la ce ora vrei, sa iti aranjezi bucataria si sufrageria cum iti place, sa alegi ce culori vrei, fara sa mai fii nevoit sa ceri permisiunea concierge-ului. Plus ca banii respectivi sunt pentru bunul tau, nu al altuia.
Singura problema e gasirea acelei case sau a acelui apartament in zona pe care o dorim, care sa aiba spatiul si confortul cautat. Dar in momentul in care visul incearca sa devina realitate constatam ca, in ciuda crizei financiare, nu suntem singurii in cautare de asa ceva. Iar casa aceea pe care am vazut-o ieri pe internet, azi constatam ca s-a vandut. Altul a fost mai rapid ca noi.
Acest fapt face deci ca – practic, in orice zona din regiunea Montréal – casele sub 200.000$ sa se vanda repede si sa nu fie destule pe piata, atatea cate ar dori cumparatorii. Suntem, asadar, pe acest segment de pret, intr-o situatie care avantajeaza vanzatorul, nu cumparatorul.
Mai totdeauna, in calitate de cumparator, asteptam un deal – adica o ocazie buna. (Nu vorbim acum de capacitatea dvs. sau a agentului dvs. de a indentifica un deal si a-l deosebi de un fals deal – o casa cu probleme. Fara a exclude miracolele, e putin probabil. Si solutia, cand apare un adevarat deal, nu e sa oferi jumatate din pretul cerut, ci de multe ori, e nevoie sa oferi pretul intreg sau chiar peste pretul cerut, ca sa fii sigur ca bati alti vanatori de deal!)
Ce se petrece acum la cealalta extremitate a preturilor – sa zicem, case peste 500.000$? Aici este intr-adevar piata favorabila cumparatorului…. care isi permite. Vanzatorii de case trebuie sa fie constienti ca persoana care cauta o casa la un astfel de pret e foarte pretentioasa si la culori si la spatiu si la materiale si la design si la amplasament! Daca o casa sub 200.000$ care nu are cea mai frumoasa bucatarie isi gaseste totusi cumparatorul (un om gata sa munceasca un pic, ca sa o adapteze la gustul lui), la peste 500.000$, cumparatorul prefera sa nu mai cheltuiasca alta suta de mii ulterior. E posibil deci ca astfel de case sa astepte mult pe piata sosirea lui Fat- Frumos. In consecinta, numarul de tranzactii din acest segment de piata e normal sa fie mult mai mic.
Deci, numarul de tranzactii scade, in primul rand, datorita lipsei de suficiente de case bune si ieftine. Casa buna si ieftina este un articol foarte cautat si isi va gasi usor un cumparator dispus sa dea un pret bun – ceea ce explica cresterea preturilor. Casa scumpa, pe de alta parte, are dificultati. Nu uitati ca, la baza pretului median – care este in crestere – se afla numarul de tranzactii efectuate (cele mai multe fiind in zona preturilor joase); nu preturile cerute se iau in calcul, nici numarul de case aflate pe piata.
Desigur, acestea sunt considerente generale, care explica mecanismul pietii. Pentru a afla cum sta piata imobiliara in segmentul dvs. de interes (tip de casa, pret dorit, regiune) puteti sa ne contactati. Folositi formularul de la http://immograndmontreal.com/vip_buyer.asp sau, pur simplu, telefonati-ne.