O familie obisnuita canadiana: ambii soti lucreaza, iar venitul familiei este exact media statistica pe economie, adica 63.715$ pe an.
Cu toate ca, la prima vedere, aceasta familie a clasei de mijloc nu poate avea nicio problema financiara, analistul Rob Gerlsbeckm de la Moneysense ne demonstreaza, cu argumentele cifrelor, ca ea este la un pas de colaps financiar.
Probabil ca multi dintre dumneavoastra va regasiti in venitul clasei de mijloc. Desi cecurile par consistente, la sfarsitul lunii, dupa ce ati platit ratele la casa, taxele scolare ale copiilor, cartile de credit constatati ca nu puteti pune mai nimic deoparte. Aveti senzatia ca ati ajuns sa cheltuiti prea mult si va banuiti ca nu sunteti disciplinati financiar, desi nu va amintiti concret c-ati fi scos din buzunar vreun dolar fara sens. Moneysense intra in detaliile statisticilor, iar rezultatele sunt ingrijoratoare: avem mai putini bani in buzunar, desi lucram mai mult.
Conform Frazer Institute, cu o generatie in urma canadienii plateau 36% din venitul lor brut statului, prin taxele de tot felul. Acum, cifra s-a ridicat la 45%. In numai 5 ani, intre 1999 si 2004, preturile serviciilor medicale au crescut cu 32%. Parintii generatiei de astazi nu aveau nevoie sa lucreze amandoi pentru a supravietui. De obicei, tatal familiei lucra, iar mama statea acasa si vedea de camin. Avand timp de facut mancare, familia cheltuia mai putin.
In mod paradoxal, cu un singur salariu, acum 30 de ani se traia, in termeni reali, mai bine decat azi cu doua. Dupa ce o familie din anii ‘70, cu un singur venit in casa, platea rata la casa, la masina si celelalte cheltuieli fixe, ramaneau neatinse 46% din venituri. Acum, cu doua salarii in casa, canadienii raman cu numai 25% din ce-au castigat.
Pe langa nivelul monstruos al taxelor, a intervenit si explozia preturilor pe piata imobiliara. Numai din anul 2000, preturile caselor au urcat de la media de 160.000 de dolari, la 315.000. Chiriile au urmat aceeasi curba. In mod firesc, ratele s-au dublat.
Alt mare paradox: o familie din anii ‘70 cheltuia dublu decat una de astazi pe mobila si amenajarea casei, iar pe haine aruncau cu peste 32 de procente mai mult decat in zilele noastre.
Ne-am fi asteptat ca generatia noastra sa fie mai cheltuitoare decat precedentele, dar iata ca lucrurile stau invers. Se sparg mai multi bani, fara sa regasim un nivel de trai mai bun, iar traseul banilor ne scapa. Spunem adesea ca, in ziua de azi, nu se poate supravietui decent decat cu doua salarii. Afirmatia este cat se poate de adevarata.
Dar cele doua venituri implica si cheltuieli suplimentare. O masina nu este de ajuns pentru ca, de obicei, sotii trebuie sa mearga separat la serviciu. O masina decenta ne costa, dupa studiile expertilor, cam 8.000 de dolari pe an, incluzand aici benzina.
Platim mai mult pe mancare, pentru ca sunt doua pachete zilnice de luat la serviciu, iar de multe ori, din cauza oboselii, femeile care lucreaza nu mai gatesc, ci arunca in cuptor mancare semipreparata, cumparata la preturi mai mari.
Productivitatea muncii a crescut in ultimii 25 de ani cu 44%. Deci muncim mai bine decat parintii nostri (canadieni, daca este cazul), dar ne permitem mai putine. Fructul muncii nu este cules de angajati, ci de proprietarii companiilor. In aceeasi perioada de timp, profiturile lor au crescut cu 153%. Constatarea pare sa vina dintr-un unghi de vedere socialist, dar asa arata cifrele.
Lucram mai mult, mai bine, dar nu mai alocam timp suficient copiilor si destinderii. Mancarea, nefiind proaspata, e tot mai nesanatoasa. Iar la sfarsitul lunii ne trezim ca, dupa plata birurilor, nu ramane mai nimic.
Studiul Moneysense imi pare infricosator. Si n-am pus in ecuatie recesiunea actuala, care va aduce multi angajati in somaj. Daca doua salarii abia ajung, ce se intampla daca dispare unul? Clasa mijlocie este pe marginea prapastiei, fara ca macar sa-si dea seama.