Premierului Stephen Harper se pare ca nu-i prieste aerul New-York-ului. Neprovocat de nimeni, in cadrul unui interviu la postul de televiziune CNN, premierul canadian a declarat, senin, intre doua intrebari despre criza economica actuala, ca fortelor coalitiei internationale din Afganistan le va fi imposibil sa invinga talibanii. Dupa parerea lui Harper, coalitia ar trebui sa-i antreneze pe soldatii afgani – pentru a se asigura ca acestia vor face fata provocarilor – si sa se retraga
. O declaratie care a provocat o mica furtuna in Canada si care a starnit, mai mult ca sigur, ceva injuraturi, printre dinti, in Statul Major al armatei canadiene.
Problema nu este legata de adevarul afirmatiei premierului. Fiecare dintre noi are suficiente motive sa creada ca omul a spus un adevar.
Ce deranjeaza, lasand deoparte faptul ca un om politic trebuie sa fie extrem de zgarcit cand foloseste cuvantul niciodata, este cinismul cu care se asociaza aceasta declaratie.
In timp ce dadea interviul sau postului de televiziune american, 1.400 de soldati canadieni, originari din Quebec, se pregateau sa plece pe frontul de lupta din Afganistan. Ca sa faca ce? De ce i-a trimis statul canadian sa-si riste viata intr-un conflict in care el, ca stat, nu crede? Ce este in mintea si sufletul unui soldat care aude aceasta declaratie, in timp ce-si ia ramas bun de la familie, cu speranta ca lui, mai ales lui, nu i se va intampla nimic? Ca va reveni teafar acasa, dupa sase luni de desert. Aceasta dupa ce clasa politica si superiorii din armata i-au vorbit pana la indoctrinare despre importanta misiunilor canadiene.
O alta problema: ce cauta Canada intr-un conflict in care nu crede? Cu ce drept moral ne permitem, ca tara, sa trimitem trupe in Afganistan?
Premierul poate a declarat ceea ce gandeste cu adevarat. Este dreptul lui sa o gandeasca, asa cum este obligatia lui sa nu-si spuna toate gandurile cu voce tare. E ca si cum echipajul unui avion si-ar anunta toti pasagerii ca a aparut o problema tehnica si ca nava s-ar putea prabusi in urmatoarele 30 de minute.
Ca premier, el trebuia sa faca aceasta declaratie dupa ce decidea ca trupele canadiene se retrag din Afganistan. Nu cand ele lupta acolo. Pentru ca moralul soldatilor se va prabusi, definitv, in nisipul desertului. Si nu trebuie sa fi facut armata ca sa stii asta.
Un razboi si cifrele sale
Canada are desfasurate in Afganistan efective militare de 2.700 de soldati. Misiunea acestora ar trebui, oficial, sa se termine in 2011. Premierul Harper a declarat ca nu este de acord sa o prelungeasca, dar nu a precizat clar ca nu va cere parlamentului un nou mandat. Nu se stie exact ce s-a discutat cu presedintele Statelor Unite, Barack Obama, care si-a exprimat intentia de a reduce efectivele americane din Irak, pentru a se concentra pe Afganistan.
Costurile misiunii in Afganistan scot din buzunarele contribuabililor canadieni 11,3 miliarde de dolari. Acestea sunt costurile directe ale misiunii pe 10 ani. Un raport parlamentar arata ca suma totala, a costurilor directe si indirecte, variaza intre 14 si 18 miliarde de dolari.
De la recenta declaratie a premierului Harper, trei alti soldati si-au pierdut viata in Afganistan. Numarul soldatilor canadieni care au murit de la debutul, in 2002, al misiunii canadiene este de 111. Lor li se adauga doi lucratori civili si un diplomat.
Teatrul de operatiuni din Afganistan este extrem de violent. Din 2005, s-a inregistrat o cres-tere a violentei cu 550%. In 2008, Afganistanul a detronat Irakul in topul celor mai riscante tari.
Numarul civililor morti a fost de 1.523 in 2007 si de 2.188 in 2008. Procentual, aceasta reprezinta o crestere cu 39%.
Efectivele coalitiei internationale in Afganistan se ridica la 70.000 de soldati. Dintre acestia, 38.000 sunt americani, 8.300 din Marea Britanie, 3.460 din Germania, 2.700 din Canada (printre ei, circa 1450 de quebechezi). Romania are 900 de soldati in aceasta tara.
Afganistanul are o suprafata de 647.500 de kilometri patrati, 32,7 milioane de locuitori si un PIB estimat la 800 de dolari pe cap de locuitor.