Orice decizie economica starneste controverse. Mai ales in Romania, unde luptam de 20 de ani sa asezam un cadru fiscal si nimic nu se vede. Fiecare Guvern inventeaza sau schimba un impozit in functie de cat de plin sau de gol este sacul bugetar.
De la 1 mai, intra in vigoare impozitul forfetar pentru firme mici, cu o cifra de afaceri sub 52.000 de lei pe an (cam 20.000 de dolari canadieni). Pentru aceste firme nu mai conteaza daca fac sau nu profit, ele vor plati un impozit fix de 2.200 de lei pe an.
Evident ca initiativa ministrului de Finante, Gheorghe Pogea, este desfiintata de proprietarii acestor SRL-uri. Ei spun ca abia isi duc zilele si ca, de multe ori, nu le ramane nimic. Este foarte posibil ca, in multe cazuri, sa se intample chiar asa. Dar este adevarat ca nu mai putin de 185.000 de firme n-au platit niciun impozit (vestitul 16%) anul trecut, pentru ca nu au declarat profit. Ca sa intelegem bine, vorbim de o sumedenie de afaceri foarte diferite: buticuri, mici intermediari, agentii de turism, restaurante.
Cum controalele in Romania sunt foarte permisive sau bazate pe traditionala spaga, numai fraierii platesc impozit. Oricat de multa neincredere ar avea oamenii in administratie, ar trebui sa acorde putin credit ministrului Finantelor. Din moment ce aproape niciunul din cei mici nu plateste impozit inseamna ca ceva este putred. Mai ales ca destui patroni ai unor afaceri ce par mici, fara profit, isi plimba fundul in masini de zeci de mii de euro si isi fac vacantele pe frumoasele plaje de la Ibiza. Metodele prin care profitul este ascuns sunt binecunoscute: marfa nefacturata, cheltuieli fictive. Nu putem generaliza, sunt si firme care nu fac profit, dar curentul preponderent in Romania este de a nu plati nimic statului.
Mai este un motiv tehnic pentru care impozitul forfetar ar parea binevenit: presupunand ca inspectorii fiscali ar fi cinstiti si ar verifica absolut corect intreprinzatorii, fizic nu exista destui functionari care sa ia la puricat actele a 200.000 de entitati inregistrate. Si, in plus, daca nu mai au acces direct la firme mici, spaga isi reduce aria de penetrare. Este mai greu ca un inspector corupt sa pretinda atentii de la companii mari, este mult mai usor sa-i sperie cu controalele pe cei mici.
In fiscalitate, nimic nu este fair pentru toata lumea. Pe buna dreptate se plang acum micii patroni ca sunt sugrumati, in timp ce rechinii mai mari, cu cifre de afaceri ce depasesc baremul de 52.000 de lei, au in continuare posibilitatea sa manevreze profitul astfel incat sa nu plateasca mai nimic statului. Este foarte adevarat, dar de undeva trebuie inceput.
Scepticii impozitului forfetar afirma ca multe locuri de munca vor disparea prin desfiintarea a zeci de mii de firme care nu-si vor putea plati impozitul fix. In acest sens, este cel putin ciudat cum dizolvarea unei mici companii costa in Romania 500 de lei, iar procedura este cumplit de greoaie. Este uimitor ca, in 2009, inca se cer in Romania aproape 200 de avize; de doua decenii toata lumea vrea sa simplifice viata micilor intreprinzatori, dar nimeni nu reuseste sa faca cu adevarat ceva.
