Acum mai bine de 50 de ani, la noi in sat traia un cersetor pe care toata lumea-l striga Niculita. Nimeni nu stia prea bine nici de unde venea, nici unde-si gasea culcusul in noptile lungi de iarna, atunci cand frigul albeste manerul usilor pe dinauntru. Pe vreme buna sau pe zloata, Niculita, mic, zbarcit si zdrentaros, haladuia cat era ziua de lunga, ba pe la usile bisericilor, ba pe la usile carciumilor, cu toiagul mai inalt decat el si un sac peticit, in care numai el stia ce are.
Praznic sa fi fost, ca Niculita facea ce facea si ajungea mereu inaintea popii, se aseza chircit langa poarta si, de sub cusma-i de oaie, mancata de molii, doar ochii ca doi licurici straluceau jucausi. Cand cineva se oprea sa-i dea un ban, zambea stirb, cu mana caus si in loc de multamire il intreba: „Ci faci, n-ai murit, sa-ti mananc colacul ” ”Da de ce vrei tu ca sa mor eu, mai Niculita, il intreba gospodarul, jumatate in saga, jumatate serios, ca doar nu traiesc pe banii tai. ”He, da di murit tat ai sa mori, s-am sa-ti mananc colacul, he.” Culmea e ca Niculita nu s-a inselat prea tare si a tot mancat la colaci pana acum cativa ani.
Subiectul pe care mi-am propus sa vi-l prezint in acest numar se numeste ultimul impozit si nu are nici o legatura cu povestea de mai sus. Dar, daca gasiti oarecare asemanare intre fisc si Niculita, va asigur ca este absolut intamplatoare.
Despre impozitul imediat nu mai e cazul sa va povestesc, banuiesc ca ati terminat deja de completat declaratia de venituri pentru anul 2008.
Dar pentru cei care au decis sa se desparta de toate cele lumesti si se duc putin sa moara, cum spunea cineva, se va face ultima impozitare. Potrivit legii, persoana decedata dispune, sau mai pe limba noastra instraineaza, toate bunurile pe care le-a posedat inainte de a muri. In cazul unui cuplu, casatorit legal, impactul fiscal e de mica importanta la un prim deces, deoarece legea ne permite sa transmitem toate bunurile sotului supravietuitor, fara a plati taxe.
Mai complicata devine situatia la al doilea deces, deoarece in succesiune apare o ruda noua, de a carei existenta de multe ori nici nu stiam si care se numeste Ministère du Revenu. Aceasta ruda, chiar daca pare sa nu aiba legatura directa cu familia, trece pe primul loc cand e vorba de imparteala averilor. Deci, cu exceptia resedintei principale si a bunurilor ce fac parte din ea, restul valorilor, mobile sau imobile, vor fi evaluate, iar diferenta dintre valoarea la zi si valoarea de cumparare initiala reprezinta suma ce va fi luata in calcul de fisc.
Sa luam un exemplu simplu, al unui cuplu care si-a cumparat un bloc de patru apartamente, a locuit in unul si le-a inchiriat pe celelalte. Cladirea a fost cumparata acum 20 de ani, la un pret de 120.000 $. La decesul celui de-al doilea sot, cladirea cu pricina este evaluata la 360.000 $. Castig, pe hartie: 240.000 $. Scadem valoarea resedintei principale (a patra parte din valoarea totala), adica 60.000 $, si ne mai raman 180.000$ de venit net (tot pe hartie). Deci, pentru ca respectivul quatruplex sa poata trece in proprietatea copiilor, ei ar trebui sa plateasca ministerului finantelor un impozit de aproape 90.000 $. Interesant, nu-i asa?
Cum pentru fiecare problema pe lumea asta exista macar doua solutii, puteti sa-i lasati pe copii sa plateasca taxele atunci cand va veni timpul (daca tot vor succesiunea, n-au decat) sau, mult mai bine, sa aderati din timp la o asigurare familiala, platibila la al doilea deces, care – pentru o fractiune din factura fiscului – va plati impozitul pentru dumneavoastra, atunci cand nu veti mai fi pentru a o face.
