Amanarea paradisului promis

Prin falsificarea alegerilor din 19 no­iembrie 1946, comunistii au ajuns la putere, propulsati de teroarea instituita de tancurile sovietice, care patrulau pe strazi, pentru a intimida populatia. Pe acest fundal, tot ce aveau satele mai urat, hoti si lichele, tot ce exista in orase mai murdar si plin de ura, au iesit in drum cu pumnul ridicat, cu pieptul bombat, cu privirea incruntata, setosi de razbunare. Recrutarea acestor specimene s-a facut pe criterii bine definite, pe baza de origine sociala sanatoasa. Acel tablou a fost descris cum nu se poate mai bine de magistratul craiovean Nicolae Sava Ionescu, in volumele sale. Fiind contemporan cu tristele evenimente, a sintetizat fenomenul con­cluzionand ca totul duhnea in jur a scursura, infestand mediul ambiant. Condu­ca­torii de tip nou s-au mutat in locuintele ce­lor arestati si condamnati la multi ani. Opo­zantii au fost trimisi in temnitele de exterminare, in lagarele maltratarilor sau mutati fortat in Baragan, cu un singur geamantan. Dupa cum spuneam cu alta ocazie, fusese inventat un nou delict, ce trebuia pedepsit. Delictul de a avea o proprietate.

Marturisirile unui vechi activist ilega­list, Tudor Gavrila, sunt relevante, chiar in­credibile pentru toti cei care nu au trait in acele vremuri. Cunoscand sondajele de opi­nie, care se faceau si atunci, comunistii si-au dat seama din timp ca populatia va vota sigla Ochiul, adica Partidul National Tara­nesc, liberalii fiind intr-un usor declin. In urma unor masuri energice si a unei organizari de anvergura, urnele pline, care au plecat de la sectiile de votare, nu au mai ajuns direct la Biroul Electoral Central Ora­senesc. Au facut un mic popas in podul res­taurantului Craiova de pe strada Eugeniu Carada, numarul 2, colt cu Buzesti, unde au fost golite si reincarcate cu alte buletine de vot, pe care era stampilat Soarele, adica sigla Frontului National Democrat, dirijat de comunisti. Vazand rezultatele surprinza­toare, marea masa a alegatorilor craioveni, care stiau ca PNT va iesi victorios, cu un procentaj mare, au incropit pe loc versurile: “Foaie verde de cicoare, votez ochi si iese soare”.

In urma acestui eveniment de importanta capitala, Iuliu Maniu a declarat zia­ristilor de la New York Times ca Guvernul Groza, cu cele sapte minuscule partide adu­nate sub umbrela FND-ului, au adunat in realitate un procentaj de aproximativ 15% din sufragiile electoratului, PNT obtinand peste 70%. FND-ul era format din Par­ti­dul Comunist, Frontul Plugarilor, Uni­unea Preotilor Democrati, Partidul National Popular si cele trei aripi disidente spre stan­ga din PSD, PNT si PNL. Prin golirea ur­nelor in casele conspirative si introducerea altor voturi, s-a ajuns la rasturnarea situa­tiei. FND-ul a obtinut 347 mandate de de­putat si PNT-ul 33. Climatul alegerilor de la 19 noiembrie 1946 a adapostit falsuri fara precedent, abuzuri in serie, o sinistra parodie de drept constitutional. Apeland la un alt exemplu, in localitatea Bailesti din ju­detul Dolj, la prima numaratoare a votu­ri­lor, inainte de a fi masluite, situatia era urmatoarea: PNT – 2961 voturi, PNL – 2186, FND – 53. Ultimii au fost declarati cei dintai, asa cum spune o veche vorba romaneasca.

Referitor la acest moment de mare cotitura, este interesanta declaratia data de Averell Harriman, fost membru al Comisiei Aliate de Control din partea SUA. Demni­tarul a dat un interviu ziarului New York Times la moartea lui Andrei Ianuarevici Visinski: “Primisem misiunea de a ne duce la Bucuresti sa clarificam lucrurile. Sa-l determinam pe rege si partidele sa organizeze alegeri libere. De la Moscova la Bucuresti am facut trei zile cu trenul. Invitat in vago­nul ministerial al lui Visinski, l-am intrebat ce procent de voturi crede ca vor avea co­mu­nistii din Romania daca se fac alegeri libere. Daca se fac alegeri libere, ne-a ras­puns demnitarul sovietic, comunistii nu vor lua nici macar 10 la suta. Dar cum alegerile libere le vom face noi, comunistii romani vor avea 90 la suta, iar ceilalti 10 la suta.” Asa cum, de fapt, s-a si intamplat, fara ca vreun delegat occidental sa protesteze fata de acea falsificare grosolana.

Cu ocazia organizarii alegerilor, noua armata populara proteja toate mitingurile comunistilor pentru ca vorbitorii demagogi sa nu fie fluierati atunci cind formulau pro­misiuni irealizabile, minciuni fara aco­pe­ri­re, despre paradisul ce-l vor aduce pe pa­mant. Tancurile sovietice patrulau pe strazi pentru intimidarea populatiei, sa o lamu­reas­ca pentru totdeauna de faptul ca alta cale nu exista. Deviza cine nu este cu noi e impotriva noastra va deveni o acuzatie pe­nala la adresa celor banuiti ca dusmanesc noua ordine sociala si URSS. Intreaga componenta a guvernului a fost prezentata de­taliat in episodul 11. La Ministerul Agricul­turii, Petru Groza l-a numit pe Romulus Za­roni, un taran sarac cu duhul, care lucrase pe mosiile lui de la Bacia, langa Hateg. Pastorel Teodoreanu nu l-a iertat si i-a dedicat o epigrama: Caligula Imperator/ Numi calul senator/Domnul Groza, mai sinistru/A facut din bou, ministru. Urmare a faptului ca, in campania electorala, pe garduri erau inscriptionate sloganuri politice, intre care scria “Votati soarele!”, adica sigla electora­la a FND-ului, acelasi Pastorel Teodoreanu a lansat o epigrama politica, pentru care va plati mai tarziu cu multi ani de temnita: Nu credeam s-ajung vreodata/C-am sa pot sa fiu in stare/Ca facand pipi pe garduri/Sa o fac direct in soare! Incisivul epigramist i-a de­dicat cateva versuri si ministrului Culte­lor, parintele Constantin Burducea, care facea parte din Uniunea Preotilor Democra­ti,o formatiune politico-religioasa, controlata strict de comunisti: Ia te uita, manga­faua,/ Cand cu crucea, cand cu steaua/ Parc-ar fi popa Burducea/ Cand cu steaua, cand cu crucea.

In timp ce trei mii de preoti mureau in inchisori, acest personaj cu sutana si altii ca el, inregimentati in structurile comuniste, bateau pas de front in fata exponentilor ateismului totalitarist. In dorinta de a fi promovati si mentinuti in functii inalte, uita­sera de altar, acceptand supusenia in fata celor ce afirmau cu tarie ca nu exista Dum­nezeu, propovaduind materialismul dialectic. Materia era factorul prim, iar constiinta, factorul derivat ce trebuia reeducat. Prin metamorfozari, FND-ul a devenit PMR.

In volumul De la o lovitura de stat la alta, Ion Cristoiu arata ca sistemul comunist a esuat din cauza efortului de a impune realitatii o utopie. Comunismul a insemnat o extindere a imperialismului rusesc, in in­treaga Europa. Acel model strain, incompatibil specificului societatii romanesti, s-a sinucis, in final. Prototipul a fost gandit de Lenin, in intentia de a-l aseza pe soclul imperiului tarist, demoland numai vechea statuie. Naravul, nu. Pe parcurs, discrepanta dintre frumoasa ideologie si realitate s-a largit enorm. Plus-profitul a fost botezat plus-valoare. Megafoanele demagogiei trambitau ca surplusul productiei nu-i mai revine patronului, ci muncitorilor, avutului obstesc. La randul lui, avutul obstesc se rezuma la frumoasa definitie ca toate bu­nu­rile apartin poporului, dar in realitate erau ale nimanui. Numai ale statului totalitar.

Frumoasele intentii au fost maculate de acei practicieni care nu au aplicat in totalitate directivele paradisului promis, sco­tan­du-l in ridicol. Doctrina de vis dadea sperante naivilor ca vor fi eliminate cele doua extremitati, bogatii si saracii. Toti vor fi egali in cuget si-n simtiri. Si, cum omul nu a suportat niciodata sa fie egal cu altul, a aparut ciocoimea rosie, care se stergea pe picioare cu mesajul propagandistic de libertate si egalitate. Cuvantarile aveau menirea sa-i lamureasca pe credulii vulnerabili ca economia socialista va depasi tarile capita­liste avansate. Devenisera obositoare interventiile activistilor care ne asigurau, in mod repetat ca societatea capitalista este pe marginea prapastiei, in realitate socialistii fiind pe fundul haului. Eram sufocati cu promisiunea ca suntem pe drumul cel bun, spre Epoca de Aur, spre cele mai inalte culmi de progres si civilizatie, care erau mereu amanate, indepartate, impinse in derizoriu.

Dupa ce s-au pupat cu ocazia victoriei asupra Germaniei, sovieticii s-au separat de aliatii anglo-americani, devenind ostili acestora, denumindu-i imperialisti si canibali. La randul lui, maresalul Tito, prese­dintele Iugoslaviei, a refuzat categoric sa fie dependent de Moscova. Propaganda bolsevica a ripostat imediat. Fostul tovaras Tito a devenit criminalul Tito, pictat in panouri mari, cu sapca de hitlerist si in mana cu o barda, de pe ascutisul careia se scurgeau stropi de sange. Era perioada cand se propovaduia falsul silogism: daca anti­fascistii sunt comunisti, atunci anticomunistii sunt fascisti.

Lipsuri erau peste tot. Razboiul facuse prapad si celor de acasa. Comunistii au inteles rolul stazii. Au intrat in fabrici, au bocit cu fruntea pe umarul muncitorilor, i-au lamurit ca sunt necajiti, cot la cot cu ei. S-au urcat apoi pe tancurile sovietice si au acaparat puterea. Stalin era pe buzele tutu­ror activistilor si poetilor. Pe uriase panouri, pe langa cei trei dascali ai socialismului, Marx, Engels si Lenin, a aparut si Stalin, care dupa 1953 a fost scos din formatie si tavalit prin noroiul oportunismului, in care se scaldau cei care il linsesera pana atunci. Nina Cassian i-a dedicat multe poezii, la fel ca o intreaga pleiada de poeti ai vremii: Cuvantul lui Stalin e arma de pret / Spre viata cea noua, spre telul maret / Pe buze cu scumpul sau nume / El urca popoarele-n lume.

Dupa modelul lui Lenin, Stalin a fost imbalsamat de reputatul academician si bio­chimist rus Serghei Debov si depus in acelasi mausoleu, timp de opt ani. In 1961, in urma reorientarilor politice, care l-au acu­zat de mari greseli, de cultul persona­litatii, a fost scos din maretul edificiu si in­humat ca orice muritor. A urmat discredita­rea parintelui popoarelor, intr-un mod virulent, de aceiasi ipocriti din jur, care il aclamasera pana nu demult, cu o isterie exa­gerata, cu ochii iesiti din orbite. Erau aceiasi oportunisti pregatiti la inaltele scoli duplicitare, unde au fost educati si activistii romani, care vor face prapadul stiut, elimi­nandu-se intre ei si, mai ales, extermi­nan­du-si opozantii.

Pe fondul acestui tablou va incepe calvarul celor care s-au opus ideologiei bolsevice. Partizanii din munti au fost in­cer­cuiti de trupele de Securitate. Au cazut pe rand mari patrioti, care au reprezentat modele ale caracterelor umane, au pastrat, pentru un moment demnitatea unei tari je­fuite de bogatii si onoare, de catre ocupantul care se declara aliat. In septembrie 1963, guvernul roman a inchis portile In­stitutului Maxim Gorki, nucleul de baza al difuzarii culturii sovietice in Romania. Limba rusa a incetat sa mai fie obligatorie in scoli. Manualele scolare nu se mai traduceau din limba prietenului de la rasa­rit. Au inceput sa fie intocmite de profesori romani, sub stricta supraveghere a cenzurii comuniste.

Prin versurile lor, multi poeti de ta­lent, precum si autori de proza, care au dat omenirii opere literare de mare valoare, apreciate in perioada interbelica, au acceptat sa scrie la un nivel compromitator, aducand grave prejudicii culturii noastre, devenind colaboratori ai noilor autoritati, complici la dezastru. In final, paradisul promis, amanat la infinit, s-a anulat definitiv. Solul si subsolul tarii, precum si Marea Neagra, se vand pe bucati. Urmeaza bolta cereasca…