Tiganii nostri se simt mai bine acasa, in Romania, decat fratii lor cehi, unguri, greci sau polonezi in tarile lor. Aceasta ar fi concluzia unui recent sondaj realizat de Uniunea Europeana. In mod surprinzator, tiganii romani nu simt discriminarea la fel de apasator ca altii. La prima vedere, o bila alba pentru statul roman. La o privire mai atenta, situatia este inversa. Tiganii romani nu se simt atat de discriminati pentru ca pur si simplu nu au treaba prea multa cu sistemul.
Dupa deschiderea granitelor, tiganii din Romania au devenit o problema a Uniunii Europene. Un popor vechi, cu obiceiuri bizare pentru restul populatiei, tiganii par in mileniul al treilea aceiasi rebeli greu de imblanzit de societate.
Sondajul european privind minoritatile si discriminarea (EU-Midis) a constat in intervievarea a cate 500 de rromi din sapte tari membre ale Uniunii Europene in legatura cu noua situatii posibile de discriminare, pe parcursul anului precedent: (1) cau- tarea unui loc de munca; (2) locul de munca; (3) cautarea unei locuinte de închiriat sau de cumparat; (4) contactul cu personalul unitatilor medico-sanitare; (5) contactul cu personalul de asistenta sociala; (6) contactul cu personalul institutiilor de învatamânt; (7) cafenele, restaurante, baruri sau cluburi; (8) accesul în magazine; (9) deschiderea unui cont bancar sau obtinerea unui împrumut.
O concluzie generala ar fi ca, pe ansamblul celor 9 puncte analizate, situatia rromilor din Romania pare sa fie cea mai buna din Europa. Astfel, “doar” 25% dintre rromii din Romania s-au declarat victime ale discriminarii intr-una din situatiile mentionate, fata de 26% in Bulgaria, 41% in Slovacia, 55% in Grecia, 59% in Polonia, 62% in Ungaria si 64% in Cehia.
Problema este insa ca majoritatea covarsitoare a rromilor din tarile paticipante, aproximativ 79% din esantionul ales, nu au raportat nicaieri, nici la politie, nici la alte organizatii statale sau neguvernamentale incidentele de discriminare pe care le-ar fi suferit. Rromii nu au incredere in autoritati si in populatia majoritara si sunt resemnati la ideea ca practicile de discriminare n-au cum sa fie stopate.
Ei nu cunosc, de altfel, nici legislatia care ii apara. In Romania, de pilda, mai putin de unul din trei rromi (30%) are cunostinta de existenta unei legi ce interzice dis- criminarea pe criterii etnice la solicitarea unui loc de munca. Mai bine informati despre existenta unei asemenea legi sunt rromii din Ungaria (41%), Slovacia (tot 41%), Polonia (47%) si, mai ales, Cehia (57%).
Este evident ca o mai buna cunoastere a legilor are o incidenta directa asupra frecventei reclamatiilor si poate ca numarul de incidente raportate in Cehia nu indica neaparat o discrimiare mai mare, ci doar un nivel mai inalt de constientizare al rromilor.
Doar 1 din 6 tigani isi cauta de munca?
Situatia apare pentru Romania mai putin roza si daca examinam cum se pozitioneaza rromii in raport cu locul de munca. In Romania, esantionul de 500 de respondenti la chestionar raportase in cele 12 luni precedente doar noua incidente legate de locul de munca, fata de 15 in Bulgaria, 19 in Polonia, 23 in Slovacia, 24 in Grecia, 32 in Cehia si tot 32 in Ungaria.
Concluzia ar fi ca rromii din Romania sunt cel mai putin discriminati la locul de munca.
Numai ca iata, la sfarsitul sondajului, cand se explica metodologia lui, aflam ca rata ocuparii fortei de munca in randul rromilor este in Romania cea mai scazuta, de 17%. Doar Polonia se afla in apropierea ei, cu 18%. Restul tarilor au rate de ocupare a fortei de munca cuprinse intre 25% (Slovacia) si 34% (Grecia). Nu lipsa pregatirii scolare este in discutie, fiindca s-a constatat ca Grecia – unde rromii care au un loc de munca sunt procentual cei mai numerosi – este tara care are si cel mai mare numar de analfabeti in randul lor – 35%, fata de Romania – 10%. Concluzia ar fi ori ca discriminarea incepe in Romania din chiar momentul accesului la un loc de munca si ca ea este mult mai mare decat o sugereaza putinele incidente raportate in sondaj, ori ca rromii romani nu prea se inghesuie sa-si caute un asemenea loc de munca, preferand sa se descurce in comunitatea lor.
Politia, “frate” cu rromul
Situatia rromilor e insa net favorabila in Romania in privinta relatiilor lor cu politia. Doar 20% dintre rromi raporteaza ca au fost opriti abuziv de politie in cele 12 luni precedente sondajului, fata de 56% in Grecia, 41% in Ungaria sau 34% in Cehia. Doar Bulgaria sta mai bine, cu 18%.
Evident insa ca toate procentajele, mai ridicate sau mai scazute, indica in tarile cuprinse in sondaj, fara nicio exceptie, o discriminare cu totul nedreapta fata de minoritatea rromilor in raport cu populatia majoritara, discriminare care nu poate fi acceptata de Uniunea Europeana.
Eu-Midis se termina cu inventarul problemelor de care vor trebui sa tina seama specialistii si factorii de decizie in abordarea situatiei rromilor la nivel national si comunitar.
Care va fi impactul politicilor si programelor lor asupra imbunatatirii vietii rromilor si a inlaturarii discriminarii, ramane sa o arate viitorul. Dar este evident ca, pentru succesul acestora, doar eforturile guvernamentale si comunitare nu vor fi de ajuns. Mai este nevoie si de implicarea rromilor, a organizatiilor lor.
Multe dintre intrebarile sondajului s-au referit la felul in care percep rromii frecventa anumitor situatii de discriminare. Cum era de asteptat, perceptiile lor sunt predominant negative, dar nu este sigur ca acestea corespund intotdeauna si realitatii. Ele revela cu siguranta un adevar dureros si complex, dar responsabilitatile pentru proportiile lui sunt deseori impartite intre majoritate si minoritate. Intr-un ziar comunitar din Montreal se deplangea, cu cativa ani in urma, discriminarea pe criterii etnice, de minoritate vizibila, in promovarea profesionala. Exemplele invocate nu aratau insa altceva decat un proces de selectie care era pur si simplu la fel de exigent pentru toata lumea. Autorul percepea o discriminare, dar se insela. Combatand ceea ce i se parea a fi o discriminare negativa, el preconiza de fapt o alta, pozitiva, care sa favorizeze comunitatea lui. Or avantajul unei asemenea discriminari este aidoma unui bumerang. La inceput favorabila, ea se intoarce impotriva celor care beneficiaza de ea. Este ceea ce trebuie evitat si in cazul rromilor.
Rromii in istorie
Au existat popoare si civilizatii in istorie care au disparut, ducand cu ele numeroase mistere legate de aparitia si caracteristicile lor. Asa au fost, de exemplu, etruscii din Italia, predecesori ai latinilor, sau micenienii din Grecia, predecesori ai grecilor. Un popor inca misterios in zilele noastre este cel al rromilor.
Misterul lor incepe chiar de la numele pe care-l poarta. Tigani, romanicheli, boemieni, gitani – toate acestea sunt nume date lor de populatiile majoritare pe teritoriul carora s-au stabilit. Rom (cu un singur r, initial), in schimb, este numele pe care l-a adoptat Uniunea Internationala a Romilor, pornind de la numele pe care ei insisi si-l atribuie in raporturile dintre comunitatile lor. Numele de rom se afla in aceeasi situatie cu numele de quebecois pe care si-l dau locuitorii Quebecului, fata de French-Canadian, cum ii numesc pe acestia restul canadienilor.
De un mileniu tn Europa
Originari din India, de unde s-au raspandit in lume incepand cu secolul al X-lea, rromii vorbesc, in afara limbilor societatilor majoritare, limba romani, care are numeroase elemente pastrate din sanskrita – cu care este inrudita. Rom inseamna in romani om, fiinta umana, romni – femeie, iar roma – oameni. Termenii acestia prin care tiganii se identifica intre ei se opun termenilor gadjo, gadji si gadje, rezervati celor care nu sunt romi, strainilor. In romaneste, avem gagiu si gagica, desemnand initial roman si romanca.
In Romania, ca si in alte tari (Serbia, Suedia), s-au facut in ultimii ani eforturi de standardizare a limbii romani. Datorita eforturilor unui lingvist autor de manuale de romani (Gherorghe Sarau), limba romani a devenit limba de invatamant. 15.000 de copii din etnia rroma beneficiau de ea deja in 2002.
Rrom-Romania,o confuzie regretabila
Numele de rom a ridicat insa probleme de confuzie identitara cu roman, asa cum limba romani sau romanes se confunda cu romana. Un exemplu anecdotic de confuzie dateaza din perioada dinaintea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cand unei delegatii oficiale romanesti i s-a refuzat intrarea pe teritoriul unei tari europene deoarece pe pasaport numele tarii era prescurtat ROM.
Pentru a preintampina alte confuzii de acelasi fel, mai ales ca folosirea semnelor diacritice nu este posibila totdeauna, la propunerea forurilor romanesti s-a adoptat si de catre forurile internationale grafia rrom.
Oricum ar fi, rromii, romii sau tiganii au o indelungata istorie de convietuire cu romanii. Aparitia lor in Europa rasariteana este consemnata in secolul al XIII-lea, odata cu tatarii carora le erau vasali, in schimbul protectiei. In tarile romane, primul document care atesta prezenta lor este un act domnesc de donatie a 40 de familii de robi tigani manastirii Tismana, in 1385. Statutul de rob al tiganilor este o preluare a statutului lor de vasal de la tatari, nu este specific tarilor romane si are un caracter feudal, superior statutului de sclav din antichitate. Robii tigani munceau ca fierari, taietori de lemne, surugii, gropari, lautari etc. Desfiintarea robiei in timpul domniei lui Cuza nu a insemnat automat si accesul la egalitate. Discriminarea la adresa lor a fost interzisa prin legi abia in 1923, dar legile acestea au fost anulate odata cu izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial si ei au devenit o minoritate persecutata de regimul Antonescu.
Numarul actual al rromilor din lume se estimeaza cu o mare aproximatie intre 6 si 13 milioane. Cele mai mari comunitati sunt in Turcia (1 – 5 milioane), Spania, Franta si Brazilia (circa 1 milion). In Romania, potrivit recensaman-tului din 2002, numarul tiganilor se ridica la 535. 250 de persoane. Pare foarte putin, dar trebuie sa tinem cont de faptul ca inregistrarea rromilor este aproximativa. Mai intai, ei trebuie sa se declare ca atare – si probabil foarte multi nu o mai fac la recensamant. Apoi, o mare parte dintre ei nu au acte, iar cei mai multi sunt oricum plecati prin Italia, Spania sau restul Europei.