De cand au fost inventati, banii misca lumea, dar o si ingroapa, intr-un anumit fel. Toti isi doresc sa fie bogati. Pentru unii, mai conteaza si cum fac banii; pentru altii – deloc. Banii genereaza putere, coruptie, crime. Pentru bani, fratii se omoara, se strica prietenii si se pornesc razboaie. Dar banii creeaza si aliante dintre cele mai bizare.
Poate ca, in alte vremuri, onoarea sau chiar dragostea erau valori mai importante, dar astazi a avea bani inseamna aproape totul. Ca in orice lucru din viata, banii nu pot avea doar conotatie negativa. Cei saraci, pentru ca nu-i au, afirma ca nici n-au nevoie de ei. O ipocrizie de inteles, care le mentine oamenilor saraci moralul.
Oricum i-am descrie, banii sunt instrumente de lucru pentru orice popor sau tara. Iar biletele sau monedele sunt pe cat de diferite, pe atat de fascinante.
Au trecut mii de ani pana cand unii bani au devenit mai puternici. De cand performanta economica a putut fi masurata – si aceasta este o noutate a secolului 20 -, unele hartii cu valoare au devenit referinte pentru celelalte, sau asa zisele monede forte. Dolarul american a primit primul titlu de acest fel. Lira sterlina, yenul japonez, francul elvetian sau dolarul canadian sunt si ele monede de schimb. Marca germana, francul francez sau lira italiana au fost in aceeasi pozitie dominanta, pana cand s-au topit in euro, marea moneda de schimb a Uniunii Europene.
A avea o moneda convertibila inseamna a avea o tara cu economie puternica. Pentru marea masa de oameni, lucrurile sunt foarte usor de perceput cand pleaca in vacanta. Daca esti american, englez sau neamt poti sa ai banii tai in buzunar si n-ai nicio treaba. Sunt valabili peste tot in lume.
In functie de cursul de schimb fata de dolar, lira sterlina sau euro, monedele celorlalte tari sunt mai slabe sau mai puternice. Un criteriu in general valabil, dar si cu exceptii.
Leul, rivalul silingului somalez
In fascinanta lume a banilor de pe Pamant se fac clasificari interesante. De exemplu, care sunt cele mai slabe monede – pentru ca pe cele puternice le stie toata lumea. In acest moment – exceptand Zimbabwe, caz pe care-l vom discuta mai pe larg – cea mai slaba moneda este silingul somalez: aproape 45.000 de silingi pentru un euro.
Poate ca cifra va pare aproape de ce ati avut in buzunare. In 2005, un euro valora 41.605 lei. Dupa clasamentul actual, leul ar fi fost pe locul doi in lume, in topul celor mai slabe monede.
Sa nu intram in panica. Nu intotdeauna cursul de schimb exprima si pu-terea economiei. In 2005, Romania nu avea nivelul de trai al Somaliei si probabil nici al ultimelor 50 de tari, desi leul era atat de slab. Cum, in prezent, Romania nu este o tara mai puternica decat Coreea de Sud doar pentru ca un euro se schimba cu 4 lei, si nu cu 1700 de woni coreeni. Totul este interpretabil, dar in foarte multe cazuri tarile subdezvoltate au si monede slabe.
In istoria banilor s-au intamplat adevarate cataclisme. Inflatia, acest ba-laur care ameninta banii, a facut ravagii. La sfarsitul anului 1993, sarbii schimbau trei miliarde de dinari pentru un dolar american. In 1944, Grecia a tiparit pe bancnote cea mai mare suma: 100 de miliarde. Ba chiar cu 20 de ani inainte de greci, nemtii s-au lovit de o inflatie gigantica, fiind nevoiti sa scrie pe marcile lor suma de 100.000 de miliarde.
O asemenea situatie dezastruoasa n-a durat prea mult. Tarile si-au reformat sistemul monetar, emitand noi monede, cu putine zerouri in coada.
Lectia istoriei banilor n-a ajuns sa fie predata si autoritatilor din statul african Zimbabwe, prima tara care a renuntat temporar la propria moneda – numita, culmea ironiei, dolar.
Zimbabwe, tara fara moneda
Regimul lui Robert Mugabe, minunatul frate negru al lui Nicolae Ceausescu, stapaneste aceasta saraca tara de peste trei decenii. Dupa modelul binecunoscut in Romania, oamenii mor de foame, dar conducatorul o duce bine merci. Istoria recenta a acestei tari pare comica pentru restul planetei, dar absolut tragica pentru cei care au avut ghinionul de a se numi zimbabweni.
Subdezvoltata, fara nicio industrie, tara africana a inceput scurtul drum catre dezastru prin 2006, cand un dolar american se schimba contra modicei sume de 100.000 de dolari Z (prescurtare, pentru ca numele tarii e greu de pronuntat). Aceasta era si cea mai mare bancnota care se tiparea la ora aceea. Nebunia inflatiei si inconstienta guvernului Mugabe de la Harare a creat cea mai comica bancnota din lume.
In aprilie anul acesta, s-a tiparit bancnota de 1.000 de miliarde de dolari. O suma aproape imposibil de scris in cifre. Inflatia atingea 231 de milioane la suta, daca puteti veadea aceasta cifra in cap. Cei care au ajuns prin Zimbabwe povestesc ca, la putinele bancomate din Harare, nu poti vedea suma totala pe care o ridici, pentru ca nu incape pe ecran. In numai cateva zile, Zimbabwe stopeaza tiparirea banilor, pentru ca numai cerneala costa mai mult decat valoarea lor.
Internet-ul a dat o noua si amuzanta ocupatie colectionarilor. Printr-o ironie a sortii, faimoasa bancnota de 1.000 de miliarde de dolari Z este cautata si se platesc dolari adevarati pe ea. De altfel, a si disparut. O mana cereasca pentru cei care au avut timp sa puna mana pe ea. In aceasta tara se folosesc mai toti banii lumii pe care ii cunosc localnicii, inclusiv celebra moneda a statului vecin, Botswana, al carei nume nu poate fi scris in romaneste.
Aceasta frenezie a tiparirii banilor fara acoperire inseamna, de fapt, prabusirea tarii. Faliment este un cuvant dulce pentru ceea ce traiesc oamenii de acolo. Legatura dintre moneda disparuta – dolarul Z – si perfomanta economica a tarii este puternica. Zimbabwe are o rata a somajului de 94% – practic, singurii angajati tin de administratie, politie sau armata. Peste 7 milioane de locuitori sunt dependenti total de ajutoarele alimentare primite din afara tarii, iar protectia sociala este un concept nedescoperit in nefericita tara africana macinata de adevarate furtuni de boli.
Salariu de 100$. Vila de 5 milioane
Incercarile regimului Mugabe de a iesi din impas sunt comice. Primul ministru, al carui nume n-are nicio importanta, a declarat oficial ca toate salariile functionarilor publici sunt plafonate la suma fixa de 100 de dolari. Americani, desigur. Chiar ramolitul Mugabe are acest salariu. Sigur, aceasta este o vrajeala de doi dolari zimbabweni pentru populatia infometata. Liderul Mugabe tocmai si-a achizitionat prin Indonezia un palat de cateva mi-lioane de dolari, iar prima doamna cumpara frecvent pantofi de 5.000 de dolari, prin magazine celebre.
Economia fiind inexistenta, statul aduna 88% din anemicele incasari din taxele pe tigari si bere. Bugetul Zimbabwe este de un miliard de dolari americani, o suma ridicola pentru o tara. Inutil de semnalat nivelul coruptiei si cel al criminalitatii. Numai armata mai bine hranita il tine pe Mugabe inca la putere.
Zimbabwe incearca sa imprumute bani din strainatate, dar ratingul si Mugabe la putere nu le permite sa ia nici macar un dolar. Mai mult, Banca Mondiala si FMI – de obicei imprumutatori de ultima instanta – pun conditii de restructurare imposibil de respectat. In plus, albii care detineau capacitati de productie in Zimbabwe au fost alungati, pe principiul “tara e a noastra si n-o vindem”. Acum este a lor si mor cu ea in brate. Sa urmarim ce se va intampla cu Zimbabwe in viitor. Este posibil ca Mugabe sa fie mancat de viu.
