Criza financiara a readus in atentia opiniei publice salarii­le si primele pe care si le acorda, cu o generozitate suspecta, sefii marilor intreprinderi, in timp ce angajatii sunt trimisi in somaj. Cum concedierile sunt mult mai numeroase acum, oamenii de rand sunt revoltati de situatie si pun presiune pe po­liticieni sa rezolve aceasta inechitate (daca ar fi sa ne exprimam in termeni corecti politic) sau hotie (daca e sa vorbim pe sleau).

In SUA s-a ajuns ca marile firme sa recomande angajatilor sa nu poarte pe strada niciun insemn al companiei, pentru a nu fi atacati. Canada vrea sa evite astfel de situatii: senatoarea liberala Céline Hervieux-Payette a depus un proiect de lege care prevede limitarea salariilor marilor sefi.

Proiectul impune anumite limite salariale, dar ele sunt generoase. Cel putin din punctul de vedere al unui salariat obisnuit.

Directorii companiilor care cer si primesc ajutorul statului canadian pentru a traversa criza nu vor putea avea remuneratii mai mari de 500.000 de dolari pe an. Iar primele lor nu vor putea depasi un sfert din salariul anual. Asta ar insemna ca venitul lor maxim ar fi 666.000 de dolari pe an. O cifra malefica, ar zice supersti­tiosii. Dar, cum banul e ochiul dracului, probabil nu vor fi prea multi directori sfiosi sa o incaseze. La randul lor, actionarii acestor societati nu vor putea incasa dividende pana cand intreprinderile nu-si vor plati datoria catre statul canadian.

Senatoarea liberala nu se opreste insa aici. Proiectul sau vrea impunerea unui prag maximal si pentru managerii societatilor listate la Bursa. Salariul acestora nu va putea fi mai mare decat de 20 de ori salariul mediu anual, asa cum este el calculat de catre Statistique Canada. La nivelul actual, ar insemna echivalentul a 800.000 de dolari anual.

Administratorii de compa­nii nu vor putea fi membri in mai mult de patru consilii de administratie, iar intreprinderile vor fi obligate sa dea publicitatii toate avantajele non-monetare pe care le acorda (seminarii, masina de serviciu, confe­rinte, congrese).

Salariile si avantajele or fi mari in prezent, dar manevrele nu se opresc aici. De exemplu, consiliul de administratie al intreprinderii Abitibi-Bowater a acordat presedintelui consiliului de administratie o prima de retragere de 17,5 millioane de dolari. Compania s-a plasat apoi sub protectia legii falimentului, pentru a putea scapa de creditori si a incerca o restructurare.

Ramane de vazut acum daca parlamentarii canadieni vor sustine suficient proiectul de lege depus de colega lor.