Superbele autostrazi ale vorbelor

Infrastruc-tura de transport a Romaniei va ajunge la ni­velul Europei de Vest in 130-150 ani. Aceasta evaluare pesi­mista apar­tine companiei de consultanta AT Kearney, care a realizat un studiu comparativ in mai multe state din Europa de Est.

Ceea ce ne spune Kearney nu cred ca surprinde pe nimeni. Administra­tia din Roma­nia – oricare ar fi ea, rosie de PSD, portocalie de PDL, albastra de PNL – a construit cele mai minunate auto­strazi ale vorbelor. In inaugurari, in pietre de temelii, in declaratii la televizor nu ne intrece nimeni. Din vorbe, Romania ar fi avut zeci de mii de kilometri de auto­strazi.

Daca cineva ar avea cu­rio­zitatea sa caute in arhivele televiziunilor pana in urma cu 20 de ani si sa scoata toate declaratiile gen “in 4 ani vom circula pe autostrada asta catre…”, s-ar realiza un do­cu­mentar demn de cascadorii rasului.

Sa revenim la studiul Kearney. Romania are cea mai slaba dinamica a dezvoltarii in­frastructurii din regiune; densitatea drumurilor este de patru ori mai mica decat in tarile est-europene si de 14 ori mai mica decat in tarile vestice. Iar daca mergem mai departe cu rezultatele stu­diu­lui, pur si simplu ne apuca nervii. Puneti-va centurile de siguranta pentru urmatoarele informatii.

Romania n-a avut mai putini bani la dispozitie decat alte tari, dar ei au fost cheltuiti aiurea, ori s-au dus spre bu­zu­narele clientelei politice.

De exemplu, doar un miliard de euro – din cele 5 alocate in 2007-2008 pentru proiecte de infrastructura – a fost cheltuit pentru constructia efectiva a drumurilor. Patru miliarde s-au pradat pe relocarea utilitatilor, firme de avocatura, de paza sau servicii de curatenie. Nici nu este greu de imaginat de unde aceasta bizara impartire a fondurilor. Intretinerea inghite bani fara sa fie verificate rezultatele, pe cand in constructia propriu-zisa, totusi, asfaltul poate fi pipait.

Alta, la aceeasi categorie a hotiei fara limite. In Roma­nia, autostrazile costa cu 40% mai mult decat in restul Eu­ro­pei, desi ele nu sunt suspen­date pe stancile din Mont-Blanc si nu strapung muntii ca pe Coasta de Azur.

In medie, un kilometru costa la noi intre 7 si 8 mili­oane de euro, in timp ce in Polonia – numai 5 milioane, iar in Bulgaria – 4,2 milioane.

Cel mai mare tun in pregatire este tronsonul Co­marnic-Brasov. Tocmai s-au dat publicitatii rezultatele licitatiei. Consortiul de firme cas­tigatoare va incasa 1,2 mi­li­ar­de de euro, adica un kilome­tru construit atinge recordul de 21,18 milioane de euro. Oare cate zeci de milioane din acest mili­ard de euro se vor regasi in conturile celor care au aprobat banii?

Infrastructura a devenit in Romania izvorul nesecat de facut averi peste noapte. Un domeniu de neatins, in care implicarea politica este totala si, pe cat posibil, halca im­par­tita intre clanuri. Unii vin cu firma X , altii cu Y. Se mai cearta la un pahar de sampanie si la un caviar fin, dar in final cad la pace. Lucrarile sunt impartite conform algoritmului. O parte din caramizile de bani se duc direct la conturi, alta parte sustine tabara in alegerile urmatoare.

Politica reprezinta pentru unii o investitie cu grad de profit maxim. Smecherii au devenit mai subtili. Cei mai puternici nu apar la televizor, nu-si dau cu parerea, nu-si imping amantele sa apara in Playboy si-si trimit copii la studii cat mai departe de Bamboo. N-au am­bitii politice si, daca te intal­nesti cu ei intamplator, te salu­ta cu “sa traiti”. Modelul bu­fonului Becali a trecut. Meto­dele se rafineaza.

N-avem autostrazi, dar avem cei mai bogati afaceristi ai infrastructurii. Nu e de ras, e dramatic.