In fiecare an, aniversarea zilei de 10 mai 1866 prilejuieste o dezbatere identitara mai mult sau mai putin intensa: trebuie sau nu trebuie, este sau nu este oportun ca Romania sa revina la identitatea sa monarhica? La acea data, Carol de Hohenzollern a intrat in Bucuresti si, intampinat de o multime entuziasta, a devenit Domnitorul Carol I si apoi Regele Carol I al Romaniei.

Stranepotul lui, regele Mihai, detronat in 1947 de comunisti, este astazi ulti­mul pilon istoric al unei familii regale reinnoite, ce se pregateste sa joace un rol nou in istorie.

In cei peste 42 de ani de exil, Mihai a trait in constiinta romanilor mai ales prin mesajul difuzat de Radio Europa Libera in fiecare an, pe 30 decembrie – nefericita zi in care comunistii au pus mana pe putere. Pana prin anii 2000, regele a fost dusmanul neimpacat al comunistilor. Insa el a acceptat mana intinsa de Iliescu, acelasi om care-l alunga din tara pentru a doua oara, la inceputurile anilor ‘90. Mihai a recuperat apoi mai multe proprietati, dar trebuie avut in vedere ca el este, dincolo de orice, tatal a cinci fete.

Daca exista o personalitate politica in lumea de azi din Romania fata de ca­re sunt neavenite concluziile tran­sante, in bine sau in rau, cu siguranta ca aceasta personalitate nu poate fi alta decat cea a Regelui Mihai.

Un personaj complex ca si istoria pe care a trait-o

Un ultim mare actor al celui de-al doilea razboi mondial aflat inca in via­ta, regele Mihai are in istorie o statura impozanta printre contemporanii sai. Prin forta lucrurilor, Mihai a fost in­sca­unat rege la o varsta frageda. Era razboi, Romania se gasea intre nemti si rusi, iar alegerile nu erau usoare. Regele Mihai era sef de stat, responsabil de destinele unui popor de 16 milioane de oameni.

Dupa mai multi experti ai perioadei, al doilea razboi mondial a fost scurtat cu 6 luni prin trecerea Romaniei in tabara Aliatilor. Meritul regelui Mihai este recunoscut de istorici, dar aproape necu­noscut de marea masa a europenilor. Marea familie regala britanica nu s-a grabit sa-l ajute la nivelul declaratiilor oficiale, de teama sa nu-i enerveze pe rusi. Dupa abdicare, tanarul Mihai a incercat sa atraga atentia rudelor sale ca Romania este sovietizata, dar nimeni nu l-a ascultat. In­cet – incet, el a fost trecut la categoria rudelor sarace, si atunci s-a apucat sa-si traiasca propria viata ca un simplu cetatean in exil.

Ce a fost bine si ce a fost rau in hotararile luate pana la abdicarea sa si instaurarea deplina a regimului comunist in Romania face parte dintr-un proces complicat, in care si apara­torii si acuzatorii au la dispozitie nenuma­rate documente pe cat de autentice, tot pe atat de contradictorii. A fost oare regele Mihai un politician abil care a crutat Romania de dezastrele unui razboi total purtat pe teritoriul ei si care a franat cat a putut bolsevizarea tarii? Sau un lider oportunist, slab si ezitant, care a cedat progresiv presiunii rusesti si care a sfar­sit nu numai prin a-si pierde tronul, ci si prin a ipoteca viitorul poporului sau pentru o jumatate de secol?

Ultima ocazie, ratata

In zilele de dupa revolutia din 1989, multi romani au scandat numele regelui Mihai. A fost, poate, singura oportunitate de a reinvia monarhia in Romania. Privit retrospectiv, faptul pare de-a dreptul imposibil. Comunistii de linia a doua, plus o armata de securisti, n-aveau chef sa imparta puterea cu fostul suveran, care, nu-i asa, n-a mancat salam cu soia si a plecat din Romania cu vagoane pline de aur si tablouri, potrivit propagandei. Ocupati de tranzitie, ro­ma­nii nu si-au mai batut capul cu regele Mihai. Interesul s-a stins, in timp ce fostul suveran imbatranea.

Potrivit unui sondaj din 2008, nu­mai 16 la suta dintre romani ar dori ca monarhia sa fie reinstaurata. Un procentaj explicabil nu numai prin disparitia generatiei sale, dar si prin statutul incert al familiei regale dupa ce Mihai nu va mai fi. Una este sa-l ai in frunte pe in­susi regele, si alta pe fiica lui cea mare, Margareta, sau, si mai ciudat, pe actorul Duda, ajuns alteta din intamplare.

Succesiunea, problema oricarei monarhii

Regele Mihai, casatorit din iunie 1948 cu Ana de Bourbon-Parma, este stra-stranepot al reginei Victoria a Angliei si var de gradul trei cu regina Elisabeta a II-a. Familia sa se inrudeste cu toate familiile domnitoare din Europa si, intrucat regalitatea romaneasca este, din 1884, supusa legii salice, adica legii potrivit careia urmasul la tron trebuie sa fie de sex barbatesc, succesorul imediat al regelui ar urma sa fie, la decesul lui Mihai, printul Friedrich Wilhelm de Hohenzollern (n. 1924) din Germania. Aceasta intrucat descendentii directi ai regelui sunt de sex feminin: Margareta (n. 1949), Elena (n. 1950), Irina (n.1953), Sofia (n. 1957), Maria (n. 1964).

Dar, la 30 decembrie 2007, regele a promulgat Normele fundamentale ale Familiei Regale a Romaniei, act prin care renunta la aplicarea legii salice si o desemneaza pe principesa Margareta drept mostenitoare a tronului, cu titlurile de Principesa Mostenitoare a Romaniei si de Custode al Coroanei Romaniei

. Cum Principesa Margareta este casatorita din 1996, sotul ei a devenit print consort. Printul acesta consort, actorul Radu Duda (n.1960), a fost inobilat la 1 ianuarie 1999 de catre Alteta Sa Regala Friedrich Wilhelm, seful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen, cu titlul de Print de Hohenzollern- Veringen. Numele sau legal a devenit Radu Hohenzollern Veringen Duda; prin decret semnat de rege, el a primit si titlul de Principe al Romaniei, cu apelativul Alteta Regala.

Dupa ce si-a luat atributii de reprezentare a Casei Regale si de consilier personal al regelui Mihai (pe care l-a insotit in calatoriile sale in Anglia, Norvegia, Belgia, Danemarca, Spania, Luxemburg si Olanda), principele Radu a fost numit in 2002 reprezentant special al Guvernului Roman pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila. S-au cheltuit niste milioane bune de euro din buget pentru calatorii mai mult sau mai putin folositoare. Radu Duda a fost si aproape de Polul Nord, iar multi l-au acuzat de turism pe bani guvernamentali.

Radu Duda, un print presedinte?

Printul Duda si-a anuntat candida­tura la functia de presedinte al Ro­maniei, iar socrul sau, regele Mihai, l-a sustinut printr-o declaratie explicita data presei. O parte a analistilor il considera un iepure de campanie, fara nicio sansa reala, aruncat in lupta sa rupa niste voturi. Nu e vorba doar de sprijinul masiv popular care deocamdata ii lipseste, ci si de adversari. Principele Radu are asemenea adversari atat in tara (cei care l-au acuzat de colaborare cu Securitatea, si de coniventa cu Ion Iliescu), cat si in strainatate, din partea urmasilor lui Carol al II-lea (care l-au acuzat de venalitate si de utilizare abuziva a titlului princiar).

Desi privite cu simpatie de Uniunea Europeana, atat reconcilierea regelui cu fostii sai adversari, cat si intreaga activitate a familiei regale in noile con­ditii istorice sunt conside- ­rate de monarhistii tradi­tionali drept abateri de la linia fireasca a regalitatii.

Relatiile regelui Mihai cu restul familiei au fost subiecte firbinti. Unii dintre fostii regalisti ii repro­seaza regelui raceala cu care l-a tratat pe tatal sau, Carol al II-lea, care s-a stins la Lisabona fara ca macar sa-si fi vazut vreodata nepoatele. Ramasitele lui Carol au fost repatriate dupa 50 de ani, iar initiativa a apartinut – culmea! – unui guvern comunist (cel al lui Iliescu), si nu fiului sau. Mihai nici macar nu a participat la ceremonia depu­nerii ra­masitelor lui Carol in mormantul familiei regale de la Curtea de Arges.

Paul, un alt pretendent Pe de alta parte, un razboi surd s-a declansat intre printul Paul de Romania (sau Paul Lambrino) si unchiul sau, regele Mihai. Paul este fiul lui Mircea, fratele de tata al regelui Mihai, care a trait cu demnitate si fara sa ceara nimic, la Londra. Regele n-a vrut sa auda de rudele sale, adoptand varianta oficiala a casei regale: relatia lui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino a fost o aventura, iar urmasii Mircea si Paul nu fac parte din familia albastra.

Lucrurile au devenit si mai complicate cand s-a pus in discutie retrocedarea unor proprietati apartinand familiei regale. La masa si-a cerut drepturile si printul Paul, recunoscut de mai multe instante drept nepot al regelui Carol al II-lea si cu drept asupra unei parti din avere. Cand in joc sunt 300 de milioane de dolari, ambitiile sunt de inteles.

Tot vechii regalisti sunt cei care nu privesc cu ochi buni intrarea in familia regala a actorului Radu Duda si numirea lui cu pompoasa titulatura de alteta regala. Unii sunt de parere ca, decat Duda, printul Paul este mult mai indrep­tatit sa reprezinte familia, el chiar fiind pe jumatate sange albastru.

Daca Radu Duda ajunge presedinte, lucrurile devin complicate. Dar, cum o asemenea situatie este ipotetica, familia regala va trai – dupa trecerea lui Mihai in nefiinta – prin cele cinci fiice ale sale. Care nu mai au griji financiare.

Este limpede pentru toata lumea ca moartea regelui Mihai va incheia po­vestea unei familii regale de care se leaga ultimii 150 de ani ai istoriei Romaniei.