i>Mai putem sa auzim vorbindu-se despre CRIZA? Omul de rand a inceput sa faca alergie la acest cuvant.
Este cuvantul care, la ora asta, a reusit sa faca guvernele sa aprobe in regim de urgenta fonduri de ajutorare, fonduri de salvare, fonduri umbrela si alte fonduri, in valoare de sute de miliarde de euro, dolari, yeni etc, pentru a salva conjunctura. Miliarde care, pe vremuri, cand era vorba de marirea pensiilor, reducerea somajului, reducerea impozitelor, imbunatatirea sistemului social, asanarea scolilor si celelalte proiecte neimportante – ca, de exemplu, ridicarea baremului de venituri pentru familiile cu copii care traiesc la limita saraciei – nu puteau fi aprobate, deoarece bugetul ar fi colapsat si nu am fi putut sa justificam datoriile pe care le-am fi lasat generatiei urmatoare.
Conjunctura este, in fond, barometrul economiei. Cand era vorba de o tara din Africa in care un dictator, suportat si ajutat de marile puteri, isi ducea poporul in mizerie si ascundea masacre in masa sub cuvantul “rebeli”, traind in lux si huzur, conjunctura pentru tara respectiva era cotata negativ, dar nimeni nu se agita prea tare sa faca ceva concret pentru imbunatatirea situatiei.
Dar acum e vorba de conjunctura mondiala, despre care nu se mai poate spune ca are tendinte negative, ci e deja neagra ca Africa. Iar situatia s-a inrautatit destul de rapid. Parca dintr-o data ne-am trezit in CRIZA noicei din tarile unde bunastarea era normalitate, iar consumul era un standard de viata. Consumul a tot ce trebuie, nu trebuie si, mai ales, a tot ceea ce ni se implanta in creier de catre medii, prin reclame, ca este “necesar” pentru a putea fi “fericiti”.
Dupa avalansa de stiri despre criza, criza si iar criza, au aparut intrebarile. Ce e criza? Cine e de vina? De ce am ajuns aici?
Apoi intrebarile cruciale: Cum iesim din criza? Cand iesim din criza? Cateva notiuni, ca sa putem intelege, cat de cat, chineza pe care mass-media, politicienii, economistii si altii mai competenti sau mai putin competenti ne-o vand in legatura cu criza mondiala.
– Subprime credit este un credit ipotecar acordat unei persoane private cu o bonitate de clasa a doua, deci o bonitate foarte scazuta.
– Derivatele sunt ca o loterie. Valoarea unui derivat se bazeaza pe valoarea de baza a unui element, care poate fi o actiune cotata la bursa, pretul petrolului la bursa sau procentul unei dobanzi la o banca.
Exemplu: un cumparator achizitioneaza dreptul de a cumpara o anumita actiune la un pret fix, la o data fixa, deci cumpara un derivat. Daca la data fixata actiunea respectiva este mai scumpa, cumparatorul a castigat; daca e mai ieftina, banii s-au dus pe apa sambetei.
Cum s-a pornit criza?
Totul a pornit de la subprime credit si derivate. In SUA, bancile au acordat subprime credit pentru imobile, fara niciun discernamant si, ca sa nu-si asume singure riscul de care erau foarte constiente, au format pachete de derivate. In aceste pachete au plasat subprime creditele – deci aceste credite extrem de riscante -, alaturi de actiuni ipotecare de prima mana si le-au vandut mai departe bancilor din toata lumea. Acestea, desi stiau de creditele putrede, au inchis ochii si au mizat, ca la poker, pe “chinta royala”, respectiv pe castigurile care se profilau a fi fabuloase.
In 2007, creditele acordate pentru imobile in SUA nu au mai putut fi platite de creditori, care nu mai aveau cu ce plati; astfel, imobilele au intrat in posesia bancilor, care au incercat sa le vanda.
Le-au aruncat pe piata, iar oferta a devenit imediat foarte mare si cererea foarte mica. A inceput criza imobiliara: piata a devenit suprasaturata, iar mii si mii de imobile au ajuns sa nu mai valoreze nici macar cat semnul pe care scria “For Sale”. Derivatele care contineau aceste credite, acoperite prin imobile fara valoare, au inceput sa “arda” si sa scrie pierderi uriase in bilanturile bancilor. Bancile au incercat sa scape de aceste hartii, dar cui sa le vinzi?
Bilanturile bancilor au inceput sa fie infrumusetate si chiar frizate, dar derivatele care contineau imobile din SUA erau in depozite si miroseau tot mai tare, pana ce putoarea nu a mai fi putut fi acoperita nici macar cu sprayurile care garantau un miros de succes.
Primele care au trebuit sa-si declare neputinta, adica faptul ca nu mai aveau acoperire reala pentru hartiile emise, deci nu mai aveau bonitate – in fond, erau falimentare – au fost bancile care lucrau cu ipoteci imobiliare.
Pe urma au aparut bilanturile negative, si mai negative, catastrofal de negative, o avalansa care a prins sub ea tot ce se numea banca. Industria nu a mai avut de unde sa-si ia creditele, economia a fost paralizata iar mitul stabilitatii economice s-a evaporat de azi pe maine.
Guvernele au trebuit sa intervina si sa sustina cu fonduri de ajutorare, fonduri de salvare, fonduri umbrela, fonduri, fonduri si iarasi fonduri, bancile. Da, am zis bine, bancile, pentru ca, la ora actuala, sistemul creat de aceste banci este atat de complex si de atotputernic incat, daca ele dau faliment, colapseaza toata economia si ne paste haosul total.
Intrebarea este: cine conduce lumea? Guvernele pentru care ne ducem la alegeri cu steaguri si urale, ba mai bem si o bere de bucurie ca au iesit ai nostri, sau bancile, care au doborat guvernul Islandei, fortand guvernul SUA, al tarilor Europei Comunitare, al Japoniei, plus altele si altele, sa le acorde imprumuturi de sute de miliarde?
Raspunsul este complex, complicat si mai ales ascuns intr-o enciclopedie de polito-logie, socio-logie, krato-logie, credito-logie, media-logie, corupto-logie sau alte -logii mai cunoscute sau mai putin cunoscute.
Cum iesim din criza? Deoarece eforturile facute de bancile centrale prin scaderea dobanzii de referinta nu au fost date mai departe creditorilor de catre bancile operative decat cu mare intarziere sau chiar deloc, acestea preferand sa-si imbunatateasca bilantul propriu decat sa ajute industria sa se puna pe picioare, sperantele sunt vagi, iar prognozele se bat cap in cap.
Cand iesim din criza? Stie bunul Dumnezeu, dar deocamdata noua nu ne spune. Un lucru e sigur, increderea cetateanului in sistem tinde spre zero. Omul nu mai cheltuieste, nu mai depune la banca si face rezerve la ciorap si sub saltea, deci depoziteaza. In curand, e posibil sa-i ingroape in gradina, caci acum nu mai vin “tatarii”, dar vin “guvernantii” si e cam tot aia, doar intr-o versiune mult mai moderna.
Cum-necum, banul nu mai circula, iar asta este pentru economie si dezvoltare ca o stenoza mitrala pentru inima omului. Speram sa nu cedeze inima, caci atunci suntem morti, si nu numai economic!
