Globalizarea naste monstri. Se intampla in Franta anului 2009, in plina perioada postrecesiune.
Un producator francez de sosete, care nu mai facea fata cererilor sindicale si concurentei produselor chinezesti, si-a mutat o parte din productie in Romania. Cu gandul sa reduca drastic cheltuielile salariale.
In acest demers pentru salvarea de la faliment, a trebuit sa trimita in somaj 47 de angajati. Patronul a propus sindicatului un plan social care convenea si cateva salarii compensatorii. Potrivit unei legi franceze, nu demult adoptate, daca o companie isi muta baza de productie in afara tarii are obligatia de a propune angajatilor mutarea lor la noua locatie.
Cu alte cuvinte, patronul trebuia sa le trimita o scrisoare celor 47 de angajati, prin care sa le propuna mutarea in Romania, dar sa le indice si salariul mediu din aceasta tara. Omul nostru s-a consultat cu seful sindicatului si a hotarat sa nu le faca propriilor angajati o propunere “nedemna, la un salariu de 110 euro”. Patronul a considerat ca o asemenea scrisoare ar fi jignitoare pentru oamenii cu care a lucrat ani de zile. Greseala fatala! Cativa dintre cei 47, sfatuiti de un avocat, l-au actionat in justitie pentru nerespectarea legii in vigoare. Ei il acuza pe patron ca nu le-a facut propunerea de transfer in Romania. Tribunalul a dat castig de cauza angajatilor, iar patronul a facut apel, dar a pierdut.
Instanta a decis ca pentru acea scrisoare blestemata el trebuie sa ofere fiecaruia dintre cei 47 salariile aferente a 40 de luni de munca. Adica 2,5 milioane de euro. Directoarea fabricii Olympia, Catherine Rambaud, este consternata: “aceasta decizie inseamna moartea societatii. Incepusem sa vedem capatul tunelului, cand decizia ne-a lovit in moalele capului. Nu putem plati aceasta suma“.
Paradoxal, plata despagubirii si falimentul fabricii de sosete inseamna si pierderea locului de munca pentru ceilalti 300 de muncitori care raman la lucru in Franta, ca sa nu mai vorbim de muncitorii care ar fi fost angajati in Romania. Daca situatia n-ar fi dramatica, ar putea parea comica.
Cu putin timp in urma, o alta companie franceza, aflata in aceeasi situatie, s-a conformat legii si le-a trims angajatilor o scrisoare prin care le propune transferul in noua fabrica din India pentru un generos salariu in rupii, echivalentul a 69 de euro pe luna. In acest caz, muncitorii s-au considerat batjocoriti de propunere si nu mult a lipsit sa-l actioneze in justitie pentru jignire.
Jigniti s-au simtit si lucratorii de la o fabrica de componente auto cand patronul le-a propus transferul in Polonia, la un salariu mult mai decent, 700 de euro.
Nicicum nu e bine, iar legea franceza pare stupida. Din nefericire, in Romania, niciun patron nu trebuie sa le propuna angajatilor mutarea in Franta, la un salariu de 1.500 de euro. Dar in India ar fi, oricand, posibil.
