Mai multa lume m-a indemnat in ultimul timp sa scriu despre alegerile europarlamentare programate pentru 7 iunie. Am tot amanat subiectul pentru ca, sincer, nu prea stiu ce sa scriu. Nimic semnificativ nu se intam­pla pe scena politica romaneasca incat sa merite sa i se acorde spatiu editorial. Daca as sti cu cine sa votez, v-as spune si dumneavoastra si v-as indemna sa faceti la fel. Este pentru prima data din 1990 incoace cand nu-mi vine sa ma duc la vot. Daca as fi sigur ca toti cititorii Paginilor Romanesti stiu de gluma, i-as indemna sa mearga “so” voteze pe EBA, dar ma tem ca unii dintre dvs vor crede ca vorbesc serios si ne-am putea trezi cu voturi din Montreal in favoarea fiicei presedintelui Basescu.

Sloganul sub care se desfa­soara campania electorala a Elenei Basescu, fiica cea mica (si proasta?) a presedintelui Romaniei este “EBA i-a atitudine”, unde EBA este numarul de inmatriculare a masinii ei perso­nale – un Range Rover mare si scump, cumparat din banii pe care ii castiga nefacand ceva precis la o firma din Bucuresti apropiata de partidul tatalui ei, PDL; ia este o incercare stinghera de a arata ca nu este chiar atat de proasta pe cum se crede, fiindca in mod normal EBA ar fi scris i linioara a; iar atitudine este gaselnita strategilor de campanie, platiti din buzunarele grase ale liderilor PDL.

Intreaga campanie electorala a Elenei Basescu si intregul ei “discurs” politic are la baza o idee falsa, si anume ca ar fi independenta si, din aceasta pozitie, candideaza pentru Parlamentul European. Dar E(L)BA (mai bine isi spunea LUXTEN, acesta fiind numele companiei de la care incaseaza un salariu gras) nu a iesit nici macar pentru o clipa de sub pulpana partidului. Totul a fost o manevra facuta pentru a inchide gura celor care criticau prezenta ei pe listele PDL, manevra care pana la urma s-a dovedit destul de inspirata pentru tanara candidata, dar foarte proasta pentru partid. Acum, Elena Basescu pozeaza intr-o persoana independenta, curajoasa, pregatita sa se bata cu toata lumea (si mai ales cu ea insasi) pentru un loc in Parlamentul European.

In realitate, nimic din ce a facut E(L)BA pana in prezent in aceasta campanie electorala nu este rodul muncii proprii: de la strangerea de semnaturi la mate­rialele promotionale, platite de partid (sau de oamenii din partid), sau la discursurile fabricate in bucataria de campanie a PDL. Peste tot pe unde merge in campanie electorala, Elena Basescu este insotita ba de lideri de marca ai PDL, ba de membri ai organizatiilor de tineret care proclama imediat ca nu sunt acolo in calitate de membri de partid (desi poarta insemnele partidului), ci in calitate de prieteni.

Elena Basescu, candidat independent? Imi vine sa rad. Vreti sa stiti cum arata un candidat independent? Amintiti-va atunci de medicul Sorin Paveliu, fost deputat PDL, care a iesit din partid ca sa candideze ca inde­pen­dent la ultimele alegeri parlamen­tare, dupa ce partidul a pre­ferat ca Elena Udrea sa candi­deze in locul lui in Drumul Tabe­rei, in Bucu­resti. Nimeni, dar absolut nimeni din PDL nu i-a intins nici macar un varf de un­ghie drept ajutor, nimeni din partid nu a strans in locul lui semna­turile necesare depunerii candidaturii, nimeni nu i-a platit pancartele si nu i-a scris discursurile, nici vreo Elena Udrea nu a spus ca votea­za pentru el si nu pentru partid, asa cum s-a intamplat in toate situatiile descrise mai sus cu Elena Basescu.

Copila asta intra in Parla­mentul European, fiindca va intra, nu am nicio indoiala, agatata de fusta PDL, care este agatat de pantalonii presedintelui Basescu. Si, cum o spune deja singura, nu va fi independenta, ci se va intoarce in “partidul in care a crescut”. Unde este atunci independenta Elenei Basescu? In faptul ca nu da socoteala nimanui pentru prostiile pe care le face. Cat despre “atitudinea” pe care Elena Basescu o “i-a”? Numiti-mi o singura chestie importanta (sau banala) fata de care E(L)BA a luat atitudine.

Revenind la alegerile din 7 iunie, ele nu sunt o lupta intre personalitati politice pentru a ac­cede in Parlamentul European, ci o batalie apriga intre partide pentru a arata care este cel mai tare din parcare, in vede­rea alegerilor prezidentiale din toamna. Adeva­rata miza a alegerilor de acum aceasta este: verificarea muschilor partidelor, pentru a-si putea da seama care dintre candidatii lor pentru fotoliul de la Cotroceni are cele mai mari sanse. Putin le pasa partidelor daca trimit un om in plus sau in minus la Bruxelles. Totul este ca, la numaratoarea voturilor, sa iasa pe primul loc – in cazul PDL sau PSD, cu un scor cat mai apropiat de primele doua – in cazul PNL, sau sa depaseasca pur si simplu pragul electoral, in cazul PRM.