O veste rea : Romania nu-i a romanilor

Romania este la mana si la mila ban­cilor straine. Sis­temul bancar roma­nesc este detinut, in proportie de 88%, de capitalul strain. Sau, altfel spus, 9 din cele mai puterni­ce 10 banci de pe pia­ta roma­neasca sunt sucursale ale unor banci europene.

Pana la recesiune, totul parea in regula. Privatizand tot sistemul bancar, Romania a sca­pat de furtuni gen Bancorex sau Dacia Felix, prin care bancile de stat erau devalizate folosindu-se metoda clasica: acordarea unor credite fara garantii solide.

Ca sa va reimprospatez memoria anilor ‘90. Un sme­cher recomandat de cineva im­portant venea la banca sa faca un imprumut. Cerea 5 milioa­ne de dolari – chipurile sa construiasca o ferma – si garanta cu un grajd care nu facea nici 10.000. Lua banii, ii lichidiza, le facea pierduta urma, dupa care, evident, nu platea nicio rata bancii. Banca venea si executa garantia, vindea grajdul si recupera 1.000 de dolari. Sistemul mergea uns, smecherii impartind banii cu cei care le dadeau aprobarile din banci.

Contribuabilii romani au platit din propriile buzunare gaurile bancilor, contribuind ca niste fazani la imbogatirea ce­lor care acum se imbraca in haine din piele de vitel ne­nas­cut, comanda foie gras fara sa stie ce e, se simt mai in largul lor scuipand seminte si dau sfaturi pe la televizor.

Banca Nationala a Roma­niei, aflata sub aceeasi domnie lunga a lui Mugur Isarescu, a favorizat infractorii prin pasi­vitate. Cand bubele s-au spart, s-a luat hotararea brusca de a vinde toate bancile strainilor. Ca intotdeauna in Ro­ma­nia, s-a trecut peste noapte de la “nu ne vindem tara” la “o dam pe gratis”. Si atunci, fara niciun discernamand, s-au van­dut toate bancile.

A venit recesiunea, ban­cile-mama din strainatate au intrat la apa si au nevoie de lichiditati, bani pe care sucursalele romanesti ii au, pentru ca romanul a fost jecmanit constant prin dobanzi mari si comisioane nerusinate, care nu exista in tarile lor de origine. Intre timp Romania, ca o tara civilizata, a liberalizat contul curent, adica banii pot fi scosi din tara fara restrictii legale. De aceea premierul Emil Boc a amenintat bancile strai­ne sa nu cumva sa-si transfere banii din Romania, ca le va impozita profiturile la san­ge. A latrat insa ca chihua­hua lui Paris Hilton, pentru ca nu exista nicio constrangere legala la libera circulatie a ca­pitalului in spatiul UE. Tocmai am semnat pentru asta.

Mult mai finuti, sefii Ban­cii Nationale iau bancile straine cu binisorul, cu ruga­min­tea, stiind ca Emil Boc isi umfla mus­chii pentru prostime. Ei s-au intalnit la Bruxelles cu repre­zen­tan­tii celor 9 mari banci care ope­rea­za in Romania, in­cercand sa obtina un acord de principiu ca nu vor fugi cu banii, ba chiar ca vor recapitaliza.

Strainezii au fost politicosi, au zis ca sigur ca nu vor scoate ba­ni din tara, ba chiar ca vor ajuta economia roma­neasca – declaratii necesare Romaniei pentru a lua fondurile de la FMI. Bani pe care sunt cu ochii cat cepele chiar renumitii bancheri cu salariile ta­iate si care au ajuns sa circu­le la Economic Class in avion, ca tot poporeanu’, tinandu-si Bentley-urile ascunse in garaj.

Prin spatele usilor de lemn masiv ale negocierilor, bancherii straini mai lasa sa le scape cate-o aluzie fina la Boc. Ceva de genul “v-am promis, dar asta nu face doi bani”, caci nimeni nu le poate interzice sa-si plimbe banii pe unde vor.

Dincolo de declaratii, rea­litatea este simpla: banii Ro­maniei nu mai apartin Roma­niei. Ca de altfel nici petrolul sau celelalte resurse strategice. Va vine sa credeti sau nu, Po­lo­nia, aflata intr-o independen­ta mult mai mare decat Roma­nia, a renationalizat o ban­ca fara sa-i pese de pro­tes­tele UE. Dar, probabil, Polonia nu este condusa de catei de buzunar.