Statistici recente arata ca 4 tigari din 10 fu­mate in Québec provin din contrabanda, majoritatea din rezervatiile indiene. Provincia pierde 300 de milioane de dolari pe an din ne­in­casarea taxelor pe tutun. Asta pe langa pierderile indirecte asociate fumatului – costurile din siste­mul de sanatate privind persoanele cu boli pul­mo­na­re, sau, mai putin evident, costurile sociale le­ga­te de inchiderea magazinelor de tip “dépanneur”.

Pretul unui cartus de tigari in rezervatie este de 20$, fata de 70-90$, cat costa in magazine. O diferenta imensa. Cresterea continua a preturilor a incurajat contrabanda, astfel ca o buna parte dintre micile comerturi care isi bazau profiturile si pe vanzarea de tigari au trebuit sa-si inchida portile. In 2008, au disparut 400. Adica mai mult de un “dépanneur” pe zi.

Association canadienne des dépanneurs a avut curiozitatea sa colecteze mucurile de tigari din zona scolilor din Montréal. Rezultatul: 36% din tigari proveneau din contrabanda.

Solutii exista. Una dintre ele este reduce­rea taxelor pentru tigari si aducerea pretului pe pa­chet la un nivel acceptabil pentru consumator. S-a calculat ca un pret de 5,50$ ar descuraja incursiunile in rezervatii. Actualmente, un pachet costa, in magazin, intre 8 si 10 dolari.

A doua solutie ar fi crearea unei regii a tutunului administrate de autohtoni. Astfel, ti­ga­rile vandute in rezervatii ar fi, la randul lor, timbrate, iar o parte din banii colectati ar reveni comunitatilor indiene. In prezent, comertul cu tutun din rezervatii este infiltrat de crima or­ga­nizata, iar banii nu ajung neaparat la localnici. Unii lideri Mohawks aver­tizeaza chiar ca infractionali­ta­tea este canadiana, nu indiana. Intelegeri de acest fel au fost facu­te, cu succes, in SUA sau in Ontario.