Europenii nu sunt oamenii care sa treaca peste orgolii. Asa se explica si constructia artificiala, greoaie a Uniunii Europene, una facuta sa-i impace pe toti. Avem Uniunea, Comisia Europeana, Parlamentul European, Consiliul de ministri. Toate aceste organisme iau, intr-un fel sau altul, decizii care influenteaza viata europenilor si a lumii. Cu atatea structuri de conducere, UE se misca in lumea de astazi precum un elefant intr-un magazin de portelanuri.
Alegerile pentru Parlamentul European de la sfarsitul saptamanii trecute au fost marcate de un absenteism ridicat: 42,94%, fata de 44,4% in 2004. Si fata de 63% in 1979. Oficialii europeni vorbesc de un semi-esec. Eu l-as numi un succes monstru, tinand cont ca Parlamentul European este o struto-camila pe care nici macar oficialii europeni nu o pot explica coerent intr-o pagina. Or alegatorul nu are rabdarea sa citeasca zeci de pagini pentru a afla cine ce face si cum face.
In tarile din vestul Europei, unde exista si presa se- rioasa si o traditie a alegerilor europene, lucrurile sunt relativ mai clare. De aici si participarea la vot in limite decente. Dar nici Europa veche nu-si ia Parlamentul chiar in serios. Berlusconi voia sa arunce la Bruxelles opt fotomodele. Cu Elena Basescu mai-mai ca-si puteau crea grup parlamentar.
In Romania, cele 27,4% inregistrate sunt explicabile. Romanii stiu ca parlamentarii europeni castiga 4.202 euro pe luna, ca au decontate cheltuielile de transport, ca au un buget de 17.540 de euro lunar pentru plata colaboratorilor si ca stau la Bruxelles. Trai, frate, pe banii boborului. Mai stiu ca Parlamentul European i-a obligat pe tarani sa nu-si mai taie porcii, i-a impiedicat sa-si vanda branza in afara judetului (e drept ca pentru o scurta perioada) si ca se gandeste serios sa interzica inmormantarile traditionale si sa mute mortii la salonul funerar. Cam atat relateaza presa din Romania, alaturi de certurile parlamentarilor romani de la Bruxelles.
Se mai stie de fondurile europene, dar aici intervine si buna gestionare a fiecarui stat membru. Romania nu a fost niciodata capabila sa cheltuiasca banii pusi la dispozitie de Uniunea Europeana.
Parlamentul European e greu de inteles pentru ca difera de un parlament normal. Da, parlamentarii sunt alesi. Da, ei discuta legi. Doar ca ei nu propun legile pe care le discuta. Ei sunt reprezentativi doar pana la un punct. Legile sunt propuse de Comisia Europeana. Parlamentul poate vota legi pentru 42 de domenii (printre care mediul, imigratia), dar in domeniile cu adevarat importante (fiscalitate, agricultura) are doar un rol consultativ.
Acest statut ambiguu rezida in ambiguitatea UE. Ce este UE? O federatie de state? O uniune de popoare? Cat timp UE nu este in stare sa se defineasca, nici institutiile sale nu se pot defini.
Parlamentul European incearca de 30 de ani sa-si creeze un statut. Din 1957, cand a fost infiintat, si pana in 1976, membrii sai erau numiti de catre parlamentele tarilor membre. Parlamentarii europeni au inceput sa fie alesi din 1979. Desi alesi, ei erau tot decorativi. Pana in 1987, cand s-a introdus procedura de cooperare. Practic, Consiliul Europei trebuia sa tina cont de opiniile parlamentarilor. In 1993, tratatul de la Maastrich introduce procedura de codecizie: daca Parlamentul si Consiliul nu se inteleg, se creeaza o comisie de mediere. Puterile parlamentarilor europeni cresc cu fiecare modificare structurala a Uniunii Europene. Tratatele de la Amsterdam si Nisa dau puteri sporite Parlamentului. Iar tratatul de la Lisabona face din codecizie o regula.
Problema este ca Tratatul de la Lisabona nu a fost inca adoptat de statele membre. Abia dupa ce el va fi litera de lege, Parlamentul European va insemna ceva pentru Uniune si pentru cetatenii sai. Pornit ca o cenusareasa in cadrul organismelor europene, Parlamentul va putea sa devina institutia vedeta si sa mute UE la un alt nivel.