Ceea ce se in­tampla zilele acestea in Iran sea­mana cu transformarea unui bulgare de zapada intr-o avalansa.

Dupa scrutinul prezidential din 12 iunie, au fost mai intai criticile formulate de candidatul reformist infrant, Mir-Hos­sein Moussavi, la adresa nume­roaselor nereguli din timpul alegerilor castigate de conservato­rul Mahmud Ahmanidejad. Au fost apoi manifes­tatii de sprijin in favoarea lui Moussavi, mii de persoane cerand anularea alegerilor. Pro­testele s-au inmultit, miile de oameni au devenit zeci de mii, sute de mii si, pana la sfarsitul saptamanii, cateva mi­li­oane. Po­litia a incercat sa utilizeze forta. Au fost victime si arestari, lideri ai opozi­tiei au fost luati pe sus. Ziaristilor occidentali li s-a interzis sa mai transmita reportaje de la fata locului. In eforturile sale disperate de a bloca in­for­matiile ce se scurg din Iran, Consiliul Gardie­nilor Revolutiei a amenintat si internautii – care transmit aproape in timp real despre evenimente, desi sunt pe conectie dial-up – ca vor fi urma­riti. Nimic nu a impiedicat insa ca mani­fes­ta­tiile sa se intinda pe tot teritoriul tarii.

Si iata ca insusi Ghidul Revolutiei, ayatolahul Ali-Khamenei iese in scena. El a cerut desfa­sura­rea unei anchete cu privire la acuzatiile de fra­uda ale lui Moussavi. S-ar putea sa fie deja prea tarziu, caci manifestantii incep sa puna in dis­cutie insasi legitimitatea regimului. Va ramane Moussavi doar un personaj de tranzitie, cel care a pus in miscare bulgarele de zapada?