Atunci cand ideea festivalului de jazz le-a incoltit in minte, Alain Simard si André Ménard (fondatorii acestuia) nu se gandeau ca festivalul va ajunge la cea de-a treizecea aniversare. Si nici ca este posibil ca – onorat de Guiness Book – cel mai mare festival de jazz din lume sa poata fi si mai mare, de la an la an. Alain Simard era convins, la cea de-a zecea editie a festivalului, ca acesta a atins maximum si ca nu mai poate creste. Din fericire pentru el si pentru noi, s-a inselat.
Plecat la drum cu doua spectacole si aproape 8.000 de spectatori, in 1979, Festivalul de Jazz de la Montréal a ajuns, in 2009, sa prezinte 3.000 de muzicieni in 700 de spectacole, dintre care 400 vor fi gratuite, in fata a peste 2 milioane de spectatori. Iar beneficiile pentru Montréal, de imagine si economice, sunt uriase.
In anii ‘70, Alain Simard si André Ménard, doi prieteni, se gandesc sa faca un festival de jazz la Montréal. Dincolo de pasiunea pe care o aveau pentru jazz, cei doi au plecat de la o observatie si o dorinta. Observatia era ca, vara, Montréalul se golea de lume si devenea un oras mort. Daca iarna era explicabil din cauza temperaturilor scazute, vara parea ciudat. Dorinta era atragerea de turisti americani in oras; fondatorii festivalului si-au zis ca jazz-ul ar fi un bun motiv pentru ca vecinii de la sud sa vina pana aici.
Exact aceste doua lucruri au fost trecute in prima scrisoare pe care cei doi au trimis-o, in 1979, la diverse ministere, in incercarea de a obtine finantare. Cu toate ca Alain Simard nu era chiar un necunoscut, el fiind cel care adusese la Montréal, la inceputul anilor ‘70, vedete ca Pink Floyd, Genesis, Gentle Giant, Weather Report sau B.B. King, cererea lor de finantare se vede respinsa. Ideea de a atrage turisti americani, vara, la Montréal li se parea autoritatilor ridicola. Cei doi reusesc sa faca totusi doua concerte cu Keith Jarrett si Pat Metheny.
Povestea cu lipsa de finantare se repeta si la editia din 1980. Aceasta a avut loc pe vechea locatie a Expozitiei Universale din 1967, pe Île Ste-Hélène. Talentul, reputatia si relatiile lui Simard dau roade din nou. La aceasta editie vor canta Ray Charles, Gary Burton si Chick Corea. Festivalul supravietuieste din vanzarea drepturilor de televiziune. Aceasta editie a strans 20.000 de spectatori si a fost difuzata de televiziuni din Toronto, Roma, Londra sau Helsinki.
Formula magica Editia numarul trei este considerata editia la care festivalul devine unul matur, starnind interesul autoritatilor si al fanilor. Dar anul de turnura va fi 1982. Atunci, jazz-ul se muta de pe Île Ste-Hélène in Centre Ville, pe St-Denis. Si apare o schimbare majora: pentru prima data in lume, un festival oferea, in centrul orasului, concerte gratuite. Din acel an, festivalul aduce alaturi, in strada si in mod pasnic, cele doua singuratati ale Montréalului: francofonii si anglofonii.
Gratuitatea face si azi parte din cultura Festivalului de Jazz de la Montréal. Multe dintre concerte, pentru toate gusturile, sunt oferite pe scenele exterioare. Aceste spectacole nu sunt neaparat de jazz. Vorbim de blues, de pop-rock sau de muzica lumii. Organizatorii sunt constienti ca in publicul lor nu se afla doar amatori de jazz. Concertele exterioare, gratuite, sunt gandite special pentru asa-numitii turisti muzicali, care iubesc mai ales ambianta, petrecerea. Concertele de jazz pur au loc, de regula, in sali, iar impatimitii genului nu se sfiesc sa plateasca pretul biletelor.
Azi, Festivalul de Jazz din Montréal e o adevarata industrie. Editia de anul acesta are un buget de aproape 26 de milioane de dolari. Iata de unde vine grosul banilor: 36% din sponsorizari, 25% din subventii guvernamentale, 21% din vanzarile de bilete si 13% din vanzarile care se fac la exterior (bere, discuri, tricouri, hot-dogs).
Editia 2009 este, dupa cea din 1982, din nou una de cotitura. Primaria orasului a decis sa organizeze spatiul din zona Place de Arts in jurul festivalurilor si, cu precadere, in jurul celui de jazz. Acesta va avea un sediu nou-nout, o noua sala de spectacole de 350 de locuri pe scaune (si 600 in picioare), precum si o Piata a Festivalurilor, cu nu mai putin de 150 de fantani. Proiectul se inscrie in acela al crearii unui Cartier al Spectacolelor, al carui scop este consacrarea Montréalul ca oras al festivalurilor.
Dincolo de muzica, festivalurile sunt pentru Montréal o sursa importanta de venituri. Iata, conform organizatiei Tourisme Montréal, cati bani aduc metropolei festivalurile.
Festivalul de Jazz conduce in clasament, cu 44,5 milioane de dolari cheltuiti in oras de turisti. El este urmat de Juste Pour Rire, cu 40 de milioane de dolari, si de mai modestul festival Francofolies de Montréal, cu 8,6 milioane de dolari. Toti acesti bani sunt cheltuiti de participanti in intervalul a doua luni: iulie si august.
Spre comparatie, evenimentul cel mai banos pentru Montréal era cursa de Formula 1, de curand pierduta. Nu mai putin de 75 de milioane de dolari intrau in oras pe parcursul a doar cateva zile.
Meniu bogat Vara aceasta, Festivalul de Jazz va avea, in plus fata de anii trecuti, inca doua zile si inca 5 mari concerte gratuite.
Vedeta incontestabila a editiei 2009 este Stevie Wonder. El va inaugura seria spectacolelor gratuite cu show-ul pe care-l va sustine marti, 30 iunie, de la ora 21.30.
Duminica, 5 iulie, de la ora 21.00, va fi randul lui Patrick Watson, intr-un spectacol gratuit electrizant, cu proiectii si focuri de artificii.
Amatorii de reggae se vor bucura, tot gratis, de spectacolul The Roots of Reggae al trupei Rocksteady, programat marti, 7 iulie, de la ora 21.00.
Alte spectacole gratuite interesante vor fi pe 3 iulie (orele 12.00 si 23.00) – cu Florence K, pe 9 iulie (orele 12.00 si 23.00) – cu Jesse Cook si Rumba Foundation si pe 11 iulie (orele 12.00 si 23.00) – cu tanara Nikki Yanofsky (15 ani), care a debutat la festival in 2006.
Iar la inchidere, pe 12 iulie, sunt programate inca doua: de la ora 19.00 – Fiesta Cubana, iar de la 21.30 – concertul rockerului american Ben Harper, cu Relentless7. Artisti romani? Nici anul acesta! Muzica romaneasca s-a auzit la festival, dar artistii romani se lasa inca asteptati in Place des Arts. La editiile precedente, au fost prezenti acordeonistul Marin Nasturica (in 1996, 1997, 2002, 2004 si 2008) si formatiile Taraf de Haïdouks (in 2002) si Fanfara Ciocarlia (in 1998). Am mai auzit ritmuri romanesti cand au venit la Montréal artisti din Blakani, ca Goran Bregovic (in 2006) sau trupa maghiara Besh O Drom (in 2004).
Cine ar putea face fata exigentului, dar, in acelasi timp, atat de deschisului public din Montréal?
Cap de lista ar fi formatia Night Losers, care are avantajul unui repertoriu cu cantece cunoscute din istoria blues-ului, dar intrepreteate extrem de… romaneste.
Ar urma pe lista Harry Tavitian, Mircea Tiberian, Teodora Enache sau celebrul Johnny Raducanu.
Recomandarile noastre
Va prezentam mai jos o selectie de spectacole care credem ca merita vazute: – Vic Vogel Big Band. Numele spune tot. Pe 1 iulie, orele 21 si 23, scena GM.
– Alice Russel, regina britanica a muzicii soul – 2 iulie, ora 22, scena Bell.
– Eli «Paperboy» Reed, care va va purta inapoi, in muzica soul a anilor ‘60 – tot pe 2 iulie, de la orele 21 si 23, pe scena GM. Mai ales doamnele nu trebuie sa-l rateze. Va va cuceri in mod sigur.
– Lily Frost and The Debonairs, cu un amestec de jazz din anii ‘30, latino si pop. Pe 4 iulie, de la orele 20 si 22, pe scena Rio Tinto Alcan.
– Astillero – cei care iubesc tangoul argentinian vor fi uimiti de virtuozitatea acestei trupe si de interpretarea ei plina de prospetime. Pe 4 iulie, de la orele 21 si 23, pe scena GM.
– That 1 Guy – pe 4 iulie, ora 19, scena CBC. O ciudatenie, formata dintr-o coarda de contrabas si niste conducte care… suna extrem de bine.
– Steve Strongman – pe 5 iulie, de la orele 19 si 23, pe scena Loto-Québec. Pentru amatorii de blues rock.
– La fanfare du Belgistan – pe 5, 7 si 9 iulie, de la 16.30, pe scena CBC.
– The Heavy, rock funk – 10 iulie, ora 22, pe scena Bell.
