Prima editie a Festivalului International de Teatru Idis de la Montréal a reunit la Centrul Segal, in perioada 17-25 iunie, artisti din Israel, Statele Unite, Franta, Romania, Polonia, Canada, Australia. Evenimentul a salutat, printre altele, traditia Teatrului Evreiesc de Stat din Romania, care este, din punct de vedere cronologic, primul teatru idis profesionist din lume. Istoria sa a inceput in 1876, la Iasi, in gradina de vara Pomul verde, cand artistul si scriitorul Avram Goldfaden a sustinut prima reprezentatie oficiala cu trupa sa; mai tarziu, teatrul avea sa se mute la Bucuresti. De altfel, in cadrul festivalului de la Montréal a fost prezentat, pe 24 iunie, filmul Goldfaden Legacy, semnat de Radu Gabrea, un documentar despre evolutia teatrului idis profesionist si despre initiatorul acestuia.
Venit in metropola canadiana cu o echipa de 35 de persoane, pentru a participa la eveniment, Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti a oferit sambata, 20 iunie, si un spectacol in afara festivalului: o seara de muzica si poezie, in cadrul unei intalniri a oaspetilor cu comunitatea romana, organizate de Consulatul General al Romaniei la Montréal. In sala de conferinte, transformata in sala de spectacol, actorii teatrului au prezentat un colaj de versuri din Blaga, Eminescu, Nichita Stanescu, Sorescu, precum si fragmente din dramaturgia romaneasca. Interesanta a fost si reintalnirea cu cupletele lui Constantin Tanase, atat de spumoase si de actuale:
Ma, criza asta cat sa tie?
N-o sa tie-o vesnicie!
O sa fie pana crap
Si cu asta, gata, scap!
Dupa Revolutia din decembrie ‘89, conducerea teatrului Evreiesc de Stat din Bucuresti a fost preluata de catre Hary Eliad, care a sustinut constant o activitate de mentinere in viata a culturii si limbii idis. Am stat de vorba cu actualul director artistic al teatrului la intalnirea de la Consulat.
P.R.: Domnule Eliad, dupa ce ati organizat de doua ori Festivalul International al Teatrului de Limba Idis in anii ‘90 si ati gazduit primul festival de Cultura Idis din Europa in 2003, ce mai puneti la cale?
Hary Eliad: Astazi si ieri am lucrat la crearea unei Uniuni Mondiale a Teatrului de Limba Idis, care speram sa functioneze si sa dea rezultate in favoarea tuturor. Pentru a putea valorifica, pastra si difuza aceasta cultura foarte putin cunoscuta e nevoie sa pregatim actori, sa pastram si sa dezvoltam dramaturgia, muzica populara. Sa facem ca toate astea sa existe intr-un fel mult mai viu decat pana acum. Aici, la Montréal, am facut o proclamatie si apoi, prin intermediul Internetului, toata lumea interesata va putea semna pentru a salva aceasta cultura care este pe cale sa dispara.
P. R.: Cine sunt cei care fac parte din Teatrul Evreiesc de Stat?
H. E.: Avem cateva generatii de actori, toti cu studii superioare, oameni cunoscuti in teatrul romanesc, care fac si film, televiziune. Pe postul Romania International am avut multe spectacole titrate si vreau sa va spun ca suntem pe cai. Cei mai buni regizori ai Romaniei – Catalina Buzoianu, Grigore Gonta, Purcarete – pun in scena la noi. Radu Beligan, Mircea Rusu, Fotino, Silviu Stanculescu, Dan Tufaru au jucat pe scena teatrului nostru in trecut. Astazi joaca Maia Morgenstern, Lucia Mayer, actori foarte buni, pe care noi ii aducem pe criteriile unei valori constatate si in scoala, si pe scena. Actorii teatrului sunt evrei si crestini, dar care invata limba idis; jucam bilingv – si in romaneste, si in idis. P. R.: Care este politica repertoriala a teatrului?
H. E.: Valorificarea literaturii idis clasice si a literaturii universale clasice. De asemenea, cele mai moderne piese care dezbat lumea contemporana. P. R.: De ce minoritatea evreiasca din Romania este singura care a beneficiat de un teatru finantat de statul roman?
H. E.: Opinia mea este ca s-a facut dreptate, pentru ca acest teatru a contribuit si la valorificarea culturii romanesti. Intretaierea dintre scriitori, artisti, dramaturgi a facut ca acest teatru sa fie necesar mai ales atunci cand in Romania erau peste 1 milion de evrei, ma refer la perioada celui de-al doilea Razboi Mondial. P. R.: Este interesant ca primul teatru evreiesc profesionist din lume a luat nastere la Iasi. De ce Iasiul?
H. E.: Pentru ca era un climat extraordinar la Iasi. Moldova, Basarabia au fost centre mari de cultura, unde au emigrat multi actori, fugind de tarism. Oamenii au observat ca nu mai merg cupletele, cantecele, ca trebuie creata o dramaturgie si atunci s-au facut primele piese in contact cu evenimentele artistice romanesti. Ctitorul acestei miscari este Avram Goldfaden, care a murit la New York. P.R.: Este complicat sa conduceti o astfel de institutie de cultura?
H. E.: E usor si foarte greu, pentru ca-i un teatru paradoxal… Cade, renaste, are o forta extraordinara, se improspateaza si ajunge undeva, la o competitie foarte mare cu teatrul romanesc, care este un teatru bun. Noi mergem des in strainatate, iar acolo unde mergem reprezentam teatrul romanesc si, implicit, teatrul unei minoritati. Acum un an si jumatate am fost la Madrid, Budapesta, Viena, Israel; acum suntem la Montréal, urmeaza America de Sud, iarasi Israel si apoi Viena. P.R.: Revenind la participarea dumneavoastra la Festivalul de la Montréal. Ce veti juca? A fost nevoie de pregatiri speciale?
H. E.: Nu, noi avem in repertoriu 18 piese, lucram 3- 4 premiere pe an. Aducem regizori importanti, scoatem piesa din sertar, caci o avem gata pregatita si construim repertoriul in asa fel incat sa ne putem adresa diverselor civilizatii si cerintelor impresarilor sau institutiilor care ne solicita. Pentru Montréal, am pregatit doua piese – Mirele Efros si Nunta si divort. Ii multumesc pentru interviu domnului Hary Eliad, evreu oltean de Craiova si bucurestean prin adoptie. In drum spre casa, ma gandesc cu gratitudine la artisti si la declaratia actorului Mircea Drambareanu: “Seara asta, emotiile pe care le-am avut aici nu se compara cu emotiile pe care le-as avea intr-o sala de spectacol. Este un schimb de energie intre sufletele noastre si asta e genul de emotie cel mai puternic, cand intalnesti un roman de-al tau intr-un colt al lumii”.
