Te-ai fi asteptat ca un om de 30 de ani, recent intrat in politica, sa semene foarte putin sau deloc cu harsitii din generatia lui Ion Iliescu sau Adrian Nastase, formati cu totii la aceeasi scoala a manipularii, a minciunii si a abuzurilor de tot felul. Monica Iacob Ridzi, actualul ministru PDL al Tineretului si Sportului, ne arata insa ca cei “mici” pot fi inca si mai mari in arta minciunii si a abuzurilor, cand e vorba de cheltuirea banului public.
Presa din Romania a descoperit recent ca doamna ministru a topit peste 600 de mii de euro pentru organizarea unor evenimente legate de zilele de 1 si 2 mai. Intrebata pe ce a cheltuit aceasta suma, considerata enorma pentru amploarea evenimentelor organizate, doamna ministru a declarat, fara nicio jena, ca nu o intereseaza pe ce s-au cheltuit banii “atata vreme cat obiectivul a fost atins”, adica scoaterea din case a circa o suta de mii de oameni, in toata tara.
Asadar, pe doamna ministru nu o intereseaza daca preturile platite au fost umflate sau daca sumele declarate a fi fost achitate au ajuns intr-adevar la cei in drept. Pentru ca aici se pare ca sunt probleme grave. O scena din zece scanduri de la Costinesti a fost platita cu 75 de mii de euro, iar pretul este atat de aberant incat cineva a avut initiativa de a solicita introducerea in Cartea Recordurilor a scandurilor folosite, ca fiind cele mai scumpe din lume. Artistii si formatiile care au luat parte la evenimentele de la Bucuresti ar fi fost platiti, conform raportului facut public de Minister, cu 60 de mii de euro, in timp ce preturile practicate pe piata libera nu depasesc 15 mii de euro. O scena din Parcul IOR din Capitala a fost inchiriata cu 50 de mii de euro, in timp ce pretul corect era de numai 15 mii de euro. Si lista poate continua cu alte exemple de acest gen.
Partidul National Liberal a depus o plangere penala impotriva doamnei ministru si, fiindca domnia-sa este si deputat in Parlamentul Romaniei, a cerut Camerei Deputatilor sa-i ridice imunitatea pentru a putea fi anchetata de procurorii DNA pentru “delapidare si abuz in serviciu contra interesului public”. Raspunsul deputatilor a fost crearea unei comisii parlamentare care sa ancheteze cazul si care sa decida daca doamna ministru trebuie data pe mana procurorilor anticoruptie. Cel mai probabil ca afacerea va fi clasata, ca multe altele, de altfel. Gurile rele spun ca PDL si PSD negociaza deja un schimb intre Adrian Nastase si Monica Iacob Ridzi: ne lasati omul in pace, va lasam omul in pace. Scenariul este cat se poate de plauzibil, daca tinem cont ca cele doua partide detin 70% din numarul total de parlamentari, iar trimiterea in instanta a personajelor in chestiune ar aduce grave prejudicii de imagine ambelor formatiuni.
“Astept sa se finalizeze aceasta ancheta prin care sa se demonstreze nevinovatia mea, dupa care voi da în judecata pe toti cei implicati in acest denunt calomnios”, a menintat Monica Iacob Ridzi, dupa ce a aflat de sesizarea liberalilor. Suna putin cam ciudat “ancheta prin care sa se demonstreze nevinovatia mea”. Anchetele, de regula, atunci cand sunt pe bune, sunt facute pentru a demonstra vinovatia cuiva, pe baza unor acuzatii si probe depuse la dosar.
Dar, oricare ar fi rezultatul anchetei, ramane totusi o intrebare: cum a reusit doamna ministru sa selecteze, fara licitatie publica, doua companii minuscule – fara experienta in domeniu, apartinand acelorasi persoane si avand sediu comun in acelasi apartament de bloc – ca sa organizeze mai multe evenimente, atat in Bucuresti, cat si in tara? Cu atat mai mult cu cat, dupa propria-i marturisire, ministerul a fost cel care a identificat firmele respective si le-a trimis invitatia de a prezenta o oferta de organizare.
Si ar mai fi o intrebare la care vor raspunde poate procurorii, daca se va ajunge vreodata la ancheta: cate sute de mii, din cele sase sute cheltuite de Ministerul Tineretului si Sportului, s-au dus in campania electorala a Elenei Basescu, cunoscut fiind sprijinul acordat in campania electorala a “idependentei” EBA de catre ministrul Monica Iacob Ridzi?