In iulie 2007, Cirque du Soleil iesea detasat pe primul loc intr-un sondaj cu intrebarea: “Cand va ganditi la succesele internationale ale Québecului, care produs, intreprindere, organism sau personalite va procura un sentiment de mai mare mandrie?”. Mai mult de o treime din cei 23 de mii de participanti la sondaj au votat pentru Cirque du Soleil; au urmat in top Céline Dion (23%) si Bombardier (11%). Spectacolele Cirque de Soleil sunt apreciate pretutindeni in lume, de la New York la Dubai si la Tokyo, iar succesul repurtat se leaga strans de numele lui Guy Laliberté, patronul si actionarul principal al intreprinderii.
Revolutionarea traditiilor circului prin introducerea unui concept cu totul nou s-a datorat imaginatiei unor saltimbanci: “Cirque du Soleil s-a nascut dintr-un vis simplu al unei formatii de tineri artisti populari: voiam sa distram publicul, sa calatorim si sa ne amuzam.” ( Guy Laliberté).
Povestea a inceput de pe strada
Daca circul pe care l-a creat a implinit in aceasta vara un sfert de secol, varsta fondatorului sau este dubla. Nascut intr-o familie din clasa de mijloc, Guy Laliberté si-a petrecut copilaria la St-Bruno, intr-o ambianta exuberanta: “Exista intotdeauna un motiv pentru petrecere si muzica rasuna tot timpul in casa”, va relata mai tarziu unui ziarist; nu e de mirare ca micul Guy a simtit de timpuriu nevoia sa se manifeste ca artist. A plecat de acasa la 14 ani si a devenit muzician de strada. Canta la acordeon melodii traditionale canadiene si strangea maruntis de la trecatori intr-o sapca.
Nu si-a neglijat totusi scoala. A terminat colegiul, dar cu convingerea ferma ca adevaratul lui drum este lumea spectacolului. Din acest motiv, la 18 ani a plecat in Europa, la Londra. Era in continuare muzician de strada. Prima noapte si-a petrecut-o pe o banca, in Hyde Park. A inceput sa strabata Anglia si apoi intreaga Europa, cunoscand alti muzicieni de strada, asociindu-se cu ei si invatand diferite trucuri – sa sufle flacari, sa faca jonglerii si numere de iluzionism.
Dupa aceasta perioada de “formare profesionala in strainatate”, Laliberté s-a intors in Canada. A renuntat repede la ideea de a-si gasi un serviciu rutinier si s-a asociat unui grup de artisti – Club des talons hauts (Clubul celor cu catalige) – din Baie-St-John, condus de Gilles Ste-Croix si Daniel Gauthier. Prima idee noua a aparut cand grupul s-a ocupat de organizarea unui festival, in cadrul unei Fête Foraine (petrecere de balci) din Baie-St-John. Guy Laliberté si Gilles Ste-Croix au propus publicului ateliere de invatare a artei circului. La sfarsitul atelierelor, participantii erau invitati sa ia parte la spectacol. La inceput, locuitorii din Baie-St-John n-au apreciat initiativa. Insa, dupa inca doi ani de organizare a acestei Fête foraine, a aparut si un oarecare succes financiar.
Actul de nastere, semnat de govern
Dar Laliberté si Ste-Croix vedeau lucrurile in mare. In 1984, ei s-au mutat cu trupa lor la Montréal si au reusit sa convinga guvernul Québecului sa investeasca in spectacolele lor dedicate aniversarii a 450 de ani de la sosirea lui Jacques Cartier in Canada. Atunci a aparut si numele circului, propus de Guy Laliberté si inspirat de amintirile sale dintr-o calatorie facuta in Hawaii: seria de spectacole avea sa se numeasca Le Grand Tour du Cirque du Soleil. Confirmarea numelui a venit odata cu cecul de un milion si jumatate de dolari, emis si semnat de guvern.
In pofida lipsei de experienta a artistilor din Québec, mai ales in comparatie cu cei din Europa, spectacolul a fost un succes. El a fost sustinut in 13 orase din Québec, precum si la Toronto si Vancouver. Desi spectatorii nu erau atat de numerosi pe cat s-ar fi dorit, ei remarcau si apreciau deja deosebirile fata de spectacolele de circ traditionale. Nu mai existau numere cu dresura de animale; accentul cadea pe muzica si pe regie. Cu timpul, noutatile s-au acumulat – Guy Laliberté si directorii sai artistici au renovat si renoveaza continuu conceptul de spectacol de circ.
Talent ai curaj, in loc de bani de drum
Istoria Cirque du Soleil, inceputa in 1984, nu a fost un perpetuu mars triumfal. Ea a fost marcata in primii ani de dificultati financiare. In 1986, de exemplu, circul ar fi dat faliment daca nu ar fi intervenit guvernul Québecului si Caisse Desjardins.
In 1987, dupa trei ani de reprezentatii sustinute exclusiv in Canada, Cirque du Soleil participa la un festival din Los Angeles, cu spectacolul Circul reinventat. In acel moment, dificultatile financiare erau atat de mari incat trupa nu avea bani decat pentru drumul de dus, nu si pentru cel de intors. Daca spectacolul ar fi fost un esec, situatia devenea dezastruoasa. Dar spectacolul a fost un adevarat triumf si a insemnat o turnanta in istoria Circului. Dupa inca un an dificil (‘89), Cirque du Soleil incepe sa fie rentabil din 1990.
De atunci, spectacolele sale s-au diversificat, s-au imbogatit cu noi tehnici si viziuni artistice. Guy Laliberté si directorii sai – toti, profesionisti de mare valoare, precum Franco Dragone (autorul unor spectacole de mare succes intre 1985 si 1998) – au renuntat la unele traditii uzate si au improspatat altele. De exemplu, pornind de la experienta circului din Moscova, au fost introduse temele unice pentru fiecare spectacol. Sau, plecand de la traditia teatrului italian, elemente de commedia dell’arte. Muzica, de asemenea, ocupa un loc primordial in economia spectacolelor. Ea este foarte variata (folk, rock, tango, muzica experimentala, new age etc.) si i se asociaza compozitiile originale ale lui René Dupéré, Benoît Jutras sau Violaine Corradi.
In general, ceea ce caracterizeaza spectacolele Cirque du Soleil este creativitatea cu care abordeaza o mare varietate de teme, imbinarea unor arte diferite – muzica, poezia, proiectia cinematografica, tehnicile holografice -, care, impreuna cu performantele de inalta clasa ale acrobatilor si mimilor, le dau o grandoare si o originalitate impresionante.
In zilele noastre, Cirque du Soleil a ajuns unul dintre cele mai cunoscute exporturi culturale ale Canadei. Circul sustine nu mai putin de 20 spectacole intr-un singur sezon, fie in locuri fixe (Mystère, «O», Zumanity, KÀ, CRISS ANGEL Believe si The Beatles LOVE – la Las Vegas, Nouba – la Orlando, OVO – la Montréal, apoi Ville de Québec si Toronto, Le rêve continue – spectacol gratuit, pe parcursul intregii veri, in orasul Québec), fie in turnee prin intreaga lume (Saltimbanco, Alegría, Quidam, Dralion, Varekai, Corteo, Koozå, Vaudeville, Wintuk, Zaia, Zed). Unele dintre ele au devenit cu adevarat mitice. Ca, de exemplu, Alegría (produs de Franco Dragone), care se joaca in turneu cu un succes constant din 1994, sau Mystère (produs de acelasi Franco Dragone in 1993), vizionat pana in prezent de peste 8,5 milioane de spectatori la Las Vegas, in 6.500 de reprezentatii, si pentru care contractul s-a prelungit pana in 2016.
Numarul imens de spectacole diferite – sustinute fiecare de o alta trupa – face din Cirque du Soleil un conglomerat de circuri care impartasesc aceleasi aspiratii artistice. De la cateva zeci de angajati la infiintare, intreprinderea a ajuns astazi la peste 4.000, risipiti in toata lumea.
Un proprietar pe masura creatiei sale
Destinul Cirque du Soleil este, s-ar zice, oglinda destinului proprietarului sau, Guy Laliberté. Faptul ca el a intrat in topul Forbes al celor mai bogati 300 de oameni din lume, ca a devenit miliardar si filantrop pornind de foarte jos, de la conditia unui saltimbanc, tine de un miracol ce depaseste cu mult scenariile de tip success-story. Acest miracol n-ar fi fost insa posibil fara uriasa pasiune a lui Laliberté pentru arta circului si, mai ales, fara extraordinarul sau fler in afaceri. In plus, Guy Laliberté, care sustine ca este mai bun ca om de afaceri decat ca artist, a stiut sa se inconjoare de oameni valorosi, carora le-a dat deplina libertate in aplicarea unor idei novatoare. El a avut intotdeauna si continua sa aiba o mare toleranta la risc, cum ar spune consilierii financiari. Este, de altfel, si jucator de poker; dar nu un jucator oarecare, ci unul din elita celor mai buni din lume. In aprilie 2007, el a terminat pe locul patru in a cincea editie a campionatului mondial la poker, castigand aproape 700.000 $.
Mereu disponibil pentru alte experiente interesante, Guy Laliberté se pregateste in prezent sa devina si calator spatial. La toamna, el se va imbarca pe astronava ruseasca Soiuz, spre a atinge statia spatiala internationala. Laliberté declara insa ca scopul acestui voiaj de 12 zile nu este doar turistic, ci ca, prin intermediul acestuia, incearca si sa sensibilizeze opinia publica asupra fundatiei sale One Drop, care desfasoara programe privind o mai buna gestionare a resurselor de apa ale planetei. De altfel, patronul Cirque du Soleil se simte probabil dator sa inoveze si in privinta aventurii sale in spatiu, pentru care a scos din buzunar in jur de 30 de milioane de dolari si pe care o numeste “o calatorie socio-poetica”. Laliberté spune ca a compus, impreuna cu Claude Péloquin, un poem pe care il va lansa din spatiu, impreuna cu un mesaj pentru salvarea planetei: Une goutte, une planète, un message.
Fireste ca o asemenea biografie (sa notam ca el este si tatal a cinci copii, din doua legaturi matrimoniale) nu putea sa nu atraga atentia ziaristilor. In ultima vreme, Guy Laliberté a fost obligat sa lupte pentru scoaterea din vanzare a unei biografii neautorizate, pe care o considera plina de exagerari si de neadevaruri. Indiferent cat de reala sau nu ar fi aceasta biografie si indiferent de ce s-ar putea spune despre viata lui privata, ramane valabila marea sa realizare: Circul Soarelui. Intr-o recenta scrisoare deschisa, publicata in cateva ziare de mare tiraj, Laliberté marturisea ca are, in viata, un singur obiectiv: acela de a trai cu maxima intensitate, fiind convins ca va schimba lumea.