Peste o luna, pe 29 august, Michael Jackson ar fi implinit 51 de ani. Unii oameni, la 51 de ani incep o noua viata, intr-o alta tara, intr-o alta limba. In lumea muzicii, Michael Jackson a lasat o amprenta atat de puternica incat multe vieti de 51 de ani, puse la un loc, nu i-ar putea egala realizarile. Iata ce se spune despre regele muzicii pop pe site-ul www.michaeljackson.ro:
“Niciun alt artist din istorie n-a generat vanzarile masive pe care le-a avut el. Niciun alt artist din istorie n-a primit atatea premii si aprecieri cate a primit el. Niciun alt artist din istorie nu starneste interesul si isteria in masa ca el. Si niciun alt artist din istorie n-a facut atatea eforturi umanitare ca el. Nu a existat niciun altul ca el pana acum si nu va exista niciun altul ca el inca o data. Si asta pentru ca Michael Jackson este unic!”
Elvis Presley a fost unic, Beatles au fost unici, Michael Jackson a impins insa “priza la public” spre limite pe care niciun alt artist nu le va putea atinge. Sunt destui romani care l-au vazut pe Michael in carne si oase – concertele lui la Bucuresti au generat o adevarata isterie in masa, nemaivazuta pana atunci sau de atunci. A fost de doua ori in Romania: prima data in 1992, iar apoi in 1996, in cadrul celui mai mare turneu din toate timpurile, HIStory: 4,5 milioane de spectatori, 82 de concerte, 56 de orase, 35 de tari, 5 continente.
Redam mai jos cateva din emotiile pe care vestea mortii lui Michael Jackson le-a starnit printre romanii care traiesc la Montréal.
Vestea ca Michael Jackson a murit a fost pentru mine absolut socanta. Dupa cateva minute in care am fost total buimacit, am cautat cu frenezie vestile pe Internet, la radio, la tv. Iar cand s-au confirmat, m-a cuprins o mare tristete. La vremea adolescentei, vanam efectiv casetele video cu clipurile lui. Pentru noi, care priveam la un video amarat, el reprezenta gloria, celebritatea, The American Dream. Am fost fan MJ si raman un fan al muzicii lui. Nu pot sa uit nebunia care cuprinsese Bucurestiul la concertul lui din ‘92. A fost primul cantaret american renumit, super-star, care a venit cu muzica, efecte speciale, dansatori formidabili, lumini, in fata unui popor care a trait zeci de ani inchis in spatele unei cortine de fier. Cortina s-a ridicat si pe scena a aparut, ca din o alta lume, Michael Jackson. A fost absolut fantastic! Oamenii erau fericiti ca-si vad idolul, dar si ca puteau sa-si exprime, pentru prima oara la un concert, bucuria libertatii. Puteau sa tipe, sa danseze, sa-si dea frau emotiilor. Acum MJ e mort. Zvonurile circula, profitorii sunt la panda. Sa fie adevarat ca funeraliile s-ar tine pe 4 iulie, de ziua SUA? (Damian, Montréal)
Recunosc ca vestea mortii lui Michael Jackson mi-a lasat un gust teribil de amar. L-am iubit pe Michael cand eram tanara, ii savuram fiecare melodie. As fi dat o avere sa-i vad videoclipul cu Thriller si toate cele care au urmat. Mi-au placut grozav multe alte hituri in care danseaza si canta extraordinar. Dar mi-a displacut in ultima vreme toata lumea falsa, oribila din jurul lui si, pana la urma, singuratatea in care traia. Nu am dat niciodata crezare santajelor respective si mi-a parut tare rau de naivitatea lui. Am urat faptul ca presa a fost atat de rea si a facut o atat de proasta imagine acestui om care a revolutionat muzica pe toata planeta. A fost un pusti exploatat de tatal lui in copilarie si, mai tarziu, de imensa masa de parveniti si escroci. A avut un mare talent, dar si o imensa naivitate. Stia sa cante si sa danseze, dar nu stia sa se apere. A fost pe rand negru, alb, bolnav, singur, paranoic. Dar cu siguranta, in orice colt al lumii ai fi, muzica lui MJ este cunoscuta. Sper sa-si gaseasca linistea acolo unde e, caci aici misiunea si-a implinit-o. (Cristian C. – Laval)
Am revazut videoclipurile cu Michael Jackson. Si am facut-o incepand cu ziua in care am aflat ca a murit. Vestea a fost extrem de bulversanta. Fara sa ne vorbim, si eu, si sotul meu am stat ore in sir si am revazut videoclipurile lui. In tacere, dupa multi ani in care am fost suparati pe el fiindca a renuntat sa mai fie puternic. Fiica mea, de 16 ani, a venit si, spre surprinderea noastra, a ramas si a privit pana la sfarsit. Apoi a conchis: este mai bun ca Justin Timberlake. Este cel mai bun, i-am raspuns. (Eugenia T., Montréal)
Pentru mine, Michael reprezinta un talent imens irosit, reprezinta un santaj mediatic si povestea lui s-ar putea intitula “Cum omoara presa un om celebru”. Michael Jackson a fost un fenomen social. A fost un om extrem de talentat, dar si extrem de trist. A fost nefericit in copilarie, in dragoste, a fost nefericit fiindca era negru, bolnav si singur. A avut bani, dar nu a avut fericire. A vrut sa cumpere copilaria (Neverland), tineretea (vezi zecile de operatii), copiii (insamantari artificiale), dragostea (doua casatorii esuate), prietenii (sute de angajati). A vrut sa fie Dumnezeu si sa isi schimbe infatisarea. A fost doar penibil si bolnav. A murit. Si acum, cu totii, in toate colturile lumii, il plangem, ii ascultam muzica, il elogiem. Ipocrizie sau trezire la realitate? Eu l-am apreciat si l-am plans, l-am admirat si l-am compatimit. A fost idolul tineretii mele. M-a facut sa simt ca traiesc, m-a invatat sa dansez, mi-a oferit mult prin talentul pe care-l avea. Moartea corpului sau slabit de operatii si de pastile a facut sa reinvie frumusetea muzicii lui. (Silvia N., Montréal)
