Nu incep bine razele soarelui sa incalzeasca pamantul, ca un fior primavaratic cuprinde natura si sufletele noastre. Ai, parca, sentimentul ca renasti odata cu mugurii copacilor, iar gandul te poarta la viitoarele partide de pescuit cu speranta, niciodata implinita, a unei capturi nemaivazute. Acelasi fior le cuprinde si pe neveste, dar pe ele gandul nu le poarta la pescuit, ci la o curatenie generala si la innoirea garderobei.
Eu nu merg cu Mimi la cumparaturi, pentru ca ma umplu de draci. Ma duc singur, ma uit la cateva lucruri si-mi aleg unul, constient ca, pentru linistea familiei, trebuie sa suport cu stoicism toate criticile. Acum insa, n-am mai avut scapare, pentru ca se adusesera pantaloni de vara la Cohoes si era timpul sa-i schimb pe ceilalti, care s-au uzat si care mai si stateau pe mine ca pe un gard. Elena, care asista la discutie, s-a oferit sa mearga si ea, s-o ajute sa-mi aleaga ceva, iar Vasile o sa stea acasa cu Andrei, caci lui nu-i placea sa mearga prin magazine. Numai ca el, cand a aflat despre ce este vorba, s-a instalat in masina, cu Andrei cu tot si a declarat ca nici mort nu vrea sa lipseasca de la spectacol. Asa ca intreg alaiul ne-am indreptat spre Angrignon si am parcat masinile in fata la Sears, ca sa vedem ce are si acolo.
Eu am fost plantat la coada, langa cabinele de proba si, pentru ca pe fete le incurcau gentile, mi le-au lasat mie, iar alaiul a disparut printre marfuri, cu promisiunea ca pana imi vine randul se vor intoarce.
Cu gentile agatate de umar, m-am inarmat cu rabdare si, ca sa-mi omor timpul, am inceput sa-i numar pe cei de la coada. Erau zece inaintea mea. Apoi, i-am numarat si pe cei din magazin. La o suta m-am incurcat si m-a apucat somnul, asa ca i-am numarat, din nou, pe cei de la coada. Erau patru inaintea mea si doisprezece in spate. Apoi, nimeni inaintea mea si cincisprezece in spate. Apoi, doi copii au inceput sa alerge in jurul meu, ca in jurul unui stalp. Apoi a aparut Elena aducandu-l pe Andrei taras si apoi, Mimi, cu o pereche de pantaloni in mana. Nu se adusese marfa de sezon, dar gasise, totusi, ceva si voia sa-i probez, ca sa vada cum imi vin. Vasile n-a aparut, caci se dusese sa bea o bere.
Cabina era stramta si nu avea decat un cui, de care am agatat gentile si jacheta, iar pantalonii, pentru ca nu mai aveam unde sa-i agat, i-am prins in dinti. Ca sa ma schimb, trebuia sa-mi scot pantofii, dar pe jos era murdar. Am scos, atunci, piciorul drept din pantof si, pastrandu-mi echilibrul pe piciorul stang, am vrut sa scot cracul pantalonului, pentru ca, dupa aceia, sa pun piciorul inapoi in pantof. Echilibrul insa s-a rupt, iar eu am busit cu umarul in peretele din dreapta. Constructia s-a zguduit rau si am auzit glasuri de femei speriate. Am reluat operatia, dar echilibrul s-a rupt din nou si am busit atat de tare in celalalt perete, incat am auzit voci de femei revoltate. M-am descaltat atunci in ciorapi. Pantalonii cei noi erau stramti si, ca sa-i imbrac, m-am aplecat, i-am prins bine si am tras de ei. M-am lovit, insa, cu fundul de perete si am fost proiectat cu capul in cortina. Am reusit sa ma opresc la timp, asa ca n-am auzit exclamatii de femei, ci pe Vasile care se intorsese, nu intelegea cu cine ma lupt in cabina si se oferea sa sara si el sa m-ajute.
-Sunt stramti pantalonii! Nu pot sa-i trag pe mine!
-Cum sa fie stramti? Este marimea ta! Ia sa vin eu sa vad!
-Unde sa vii, ca nu e loc pentru doi!
-Atunci iesi tu afara!
-Sunt stramti, draga! Nu pot sa trag nici fermoarul! Cum sa ies asa, ca e lume multa si ma vede!
La Cohoes nu era aglomeratie, asa ca n-am mai luat rand la cabina. Mimi mi-a ales doua perechi pe care le-am pus pe bratul drept, Elena numai una, pe care am pus-o pe bratul stang, iar Vasile nimic, pentru ca alerga dupa Andrei printre marfuri. Asumandu-mi riscul, am ales si eu una, pe care am prins-o in dinti.
Impodobit ca un cuier, m-am indreptat spre cabinele de proba cu alaiul dupa mine. Cabina era mai spatioasa si avea si cuie mai multe. Eu, care simteam obligatia morala sa incep parada modei cu pantalonii alesi de sotia mea, pentru a nu-i incurca, i-am agatat pe cei de pe bratul drept intr-un cui, cei de pe bratul stang in alt cui, pantalonii din dinti in alt cui, iar gentile si jacheta in ultimul cui. Mi-am scos pantofii, apoi pantalonii, dar nu mai aveam unde sa-i agat. I-am prins in dinti, am luat pantalonii crem din cui, i-am imbracat si am pus pantalonii mei in locul lor. Am realizat insa ca nu erau cei alesi de Mimi. Mi-am scos, din nou, pantofii, apoi pantalonii, i-am prins in dinti, am luat din cui pe cei vernil si am pus in locul lor pe cei crem. Simteam ca spectatorii isi pierd rabdarea. Am imbracat pantalonii, am tras cortina si am iesit in scena. Priviri infrigurate ma cercetau cu atentie. Nu cadeau bine pe mine, pentru ca nu aveam pantofii si nici culoarea nu mi se potrivea. Am intrat dupa cortina. Neavand pantofi, am scos doar pantalonii si i-am prins in dinti. Am luat din cui pantalonii bej, i-am imbracat, am pus in locul lor pe cei vernil, mi-am pus pantofii si am iesit. Pantalonii insa faceau niste cute si nici sireturile de la pantofi nu le innodasem. Am reintrat in cabina, mi-am scos pantofii, mi-am scos pantalonii bej, i-am prins in dinti, i-am imbracat pe cei crem, i-am pus pe cei bej in locul lor, am pus pantofii, am innodat sireturile si am iesit din nou. Erau cam largi si nici camasa n-o bagasem bine in pantaloni.
Mimi mi-a spus sa astept, ca-mi aduce altii. Elena s-a oferit si ea sa-mi mai aduca o pereche, iar Vasile – sa-mi aduca o bere. Nu i-am mai asteptat si m-am decis sa probez pantalonii alesi de mine. Trebuia doar sa nu uit nici un amanunt al tinutei si demonstratia ca sunt capabil sa ma imbrac si singur facuta. Mi-am aranjat gulerul apoi, ca sa fiu sigur ca n-am s-o uit afara, am bagat camasa in chiloti si am aranjat-o cu grija. N-am uitat nici pantofii si nici sireturile. Tocmai la timp, pentru ca spectatorii se intorsesera si erau nerabdatori. Am deschis cortina, am iesit si am auzit exclamatii. Dar numai atat, pentru ca Mimi s-a incruntat, Elena s-a intors sa-l caute pe Andrei, iar Vasile s-a inecat. Ceva nu mersese si nu intelegeam ce. Pantofii erau in picioare cu sireturile legate, gulerul aranjat, iar camasa… in chiloti, pentru ca nu-mi pusesem pantalonii.
-Intra, draga, inauntru, ca te vede lumea asa!
-Cine sa ma vada, ca nu-i nimeni?
-Si vrei sa se adune? Hai sa mergem, ca n-am gasit nimic! Venim saptamana viitoare, poate mai aduc marfa! Apoi catre Elena: E asa de greu sa-i imbraci pe barbati!.. Sunt nervosi si nu le place sa probeze!
-Si nici nu se aduce multa marfa pentru ei!
Nu puteam sa nu le dau dreptate. Caci, in toate magazinele, raioanele pentru barbati erau inghesuite in cate un colt, in timp ce, pentru femei, rafturile erau pline. Atat de pline incat Mimi si-a gasit foarte repede o bluza pentru pantalonii ei culoarea oului de rata, iar Elena o bluza usoara, de plaja, pe care poate s-o poarte si pe strada, cand e foarte cald.