Acum un an, unchiul Dionise, de la Constanta, a avut un accident cardiovascular care i-a scos din functiune un picior si un brat. De atunci tot recupereaza. Miscarea degetelor de la picior, sprijinitul in cot… statul in fund, pe pat… mersul la toaleta, de unul singur…
Cand l-a lovit nenorocirea, era pensionar, dar inca lucra. Castigul suplimentar a disparut, a ramas doar pensia mica. Singurul lor venit, pentru ca nevasta a fost toata viata casnica.
Avea, demult, o teama irationala de telefon. Nu voia telefon in casa, si pace. Prin anii ’80 avusese, pentru putina vreme, dar il taiase. Nevasta era un vorbitor la telefon compulsiv. Punea mana pe receptor, isi suna o prietena, uita sa mai termine. Dupa ’90, aparusera povestile cu pensionari care-si pierdeau apartamentele pentru ca nu erau in stare sa achite facturi de telefon astronomice, datorate unor nepoti naraviti la serviciile porno pe fir. El nu voia sa pateasca asa ceva.
Dar cand n-a mai putut sa iasa din casa, n-a avut de ales. si-a instalat telefon, cedand presiunii familiei. Nevasta, fiica, fratele si surorile, nepotii si nepoatele, toti au zis ca nu se poate altfel. Pentru situatii de urgenta! E miezul noptii, incearca sa ajunga la toaleta, se impiedica de pragul de la usa dormitorului, cade in micul hol al apartamentului, nevasta il aude, incearca sa-l ridice, dar nu poate, pentru ca unchiul Dionise e cam dolofan… Ce e de facut? Nevasta pune mana pe telefon si cheama pe cineva.
In vara asta, cand am ajuns iar la Constanta, toate rudele il priveau mustrator pe unchiul Dionise. De curand, previziunile lui negre aproape se adeverisera. Telefonul ii produsese o gaura in buget de un milion de lei, adica de mai mult de o treime de pensie. Rudele il ajutasera sa treaca de impas bodoganind. Toti se temusera de nevasta… cand colo, cel slab de inger era el!
***
L-am vizitat. Mi-a povestit cum se intamplase.
Se instalase in fotoliul din sufragerie, asteptand inceperea filmului. Pentru ca sta toata ziua in casa, e mereu cu ochii pe televizor. A devenit un expert al serialelor. isi planifica drumurile prin apartament in functie de programul TV. Fusese deja la toaleta, pentru a nu se trezi in timpul filmului ca e nevoit s-o faca.
Pe ecran a aparut o duduie care a anuntat concursul. intrebari despre serialul al carui nou episod urma. Trei premii de o suta de milioane de lei, primilor trei care dau raspunsul corect. A auzit-o citind intrebarea afisata in josul ecranului.
“Ce legatura de rudenie exista intre Rodrigo si Ernesto?”
A ascultat si a citit in acelasi timp raspunsurile posibile: (a) sunt frati gemeni, despartiti la nastere, in urma unei substituiri criminale de copil, la maternitate; (b) prima nevasta a lui Rodrigo a fost sora vitrega dupa tata a lui Ernesto; (c) Ernesto a fost adoptat de mama lui Rodrigo.
A vazut apoi numarul de telefon la care erau asteptate raspunsurile telespectatorilor. Afisat mare, pe jumatate de ecran.
Iar el stia! Ernesto a fost adoptat de Consuela, dupa despartirea ei de tatal lui Rodrigo si recasatorirea cu Alonso! A pus mana pe telefon, a format numarul, a ascultat un scurt mesaj bolborosit, a asteptat, apoi a auzit tonul de ocupat. A format iar, totul s-a repetat! De cinci-sase ori a incercat, apoi a renuntat.
N-a facut nimic mai mult de-atat! Dar factura de telefon venita la inceput de iunie era de un milion de lei!
***
“Putea sa-si dea seama ce face, ca doar nu e copil!” – imi spune maica-mea.
Iar maica-mea stie ce spune. Cand unchiul Dionise, instalat in fotoliul din sufrageria apartamentului lui din Constanta, incerca sa plaseze raspunsul corect la concurs, ea statea in fata televizorului, in sufrageria apartamentului ei din Craiova.
“Si eu am stiut raspunsul, dar am stat cuminte!”.
“Bravo!” – ii zic.
“De fapt, am sunat, dar o voce m-a intrebat daca accept pretul de un euro pe minut. Si m-am oprit, ca nu eram nebuna!”