Cu Relu, unul din fostii mei colegi de banca din liceu, am restabilit contactul in urma cu vreo cinci ani, dupa ce el, in vizita la Craiova, mi-a aflat de la socru-meu telefonul de la Montréal. Stiam ca se stabilise in Franta inca de pe vremea lui Ceausescu. Vorbind noi la telefon, am constatat ca se frantuzise bine de tot, incat ajunsese sa se considere mai francez decat francezii.
Patru ani mai tarziu, ne-am intalnit la Bucuresti, in ziua finalei Campionatului Mondial de fotbal. El venise de la Paris, eu de la Montréal.
La telefon, mi-a propus sa ne intalnim seara, la restaurantul Cina, ca sa vedem, in acelasi timp, meciul. Eu nu sunt microbist, dar voiam sa beau o bere la Cina, loc in care nu mai calcasem dinainte de prima plecare la Montréal, adica de peste 10 ani.
Seara, cand ne-am intalnit, Relu avea legata pe bratul stang o banderola in culorile tricolorului Frantei, albastru-alb-rosu. Am ocupat locuri in fata ecranului mare instalat intr-o sala cu un perete complet deschis spre terasa. Ne-am cumparat berile de la barul restaurantului.
Cand s-a facut prezentarea echipelor, Relu i-a aplaudat pe francezi. Majoritatea celor din jurul nostru erau studenti. Toti pareau sa tina cu italienii. Studentii ne-au aruncat priviri intrigate. Rand pe rand, priveau mai intai banderola tricolora a lui Relu, apoi ne studiau pe amandoi. Relu mi se adresa cu glas tare, in frantuzeste, eu ii raspundeam pe soptite, in romaneste.
Cand unui francez ii reusea o pasa ori un dribling, Relu spunea, cantat: “O-la-la!” Cand a venit golul lui Zidane din penalti, Relu a sarit in picioare si a strigat, ca la opera: “Bravo!” Cand italienii interceptau mingea, Relu suiera: “Putain!” Cand Materazzi a dat gol cu capul, Relu a rostit raspicat: “Bordel de merde!”
Cand Relu isi ridica amandoua mainile deasupra capului, ca sa salute un atac al francezilor, parea sa simta o durere la un umar. Pe bratul corespunzator, avea o cicatrice lunga. Intr-un moment de acalmie pe terenul de fotbal, l-am intre
bat ce-a patit la brat. “E o amintire din Thailanda”, mi-a spus.
Stiam de la el, din timpul convorbirilor telefonice anterioare, ca facuse inot subacvatic in Thailanda, cu cativa ani in urma. L-am intrebat daca se ranise in timp ce inota la mare adancime.
“Nu chiar”, mi-a spus. “Am cazut intr-o groapa cu rahat”.
Apoi mi-a dat detaliile. Relu cazuse intr-o gura de canalizare lasata descoperita, cum numai in Romania crezuse ca se poate intampla. In cadere, isi fracturase un brat.

Colegul nostru, scriitorul Florin Oncescu, are in pregatire un nou volum de proza scurta, Ilustrate din America. Acesta va aparea la editura Limes, din Cluj. Impartit in patru parti (Romania vazuta cu ochi de turist, Subiecte, Ghidul contractorului, Nostalgii si arogante), volumul contine texte aparute in Pagini Romanesti, dar si multe proze noi.
In Romania distributia se va face, in principal, in librariile Humanitas. La Montréal, scriitorul (care se afla, in prezent, in Romania) va aduce cateva zeci de exemplare.