Un prozator pesimist

Prin aceasta carte datorata lui Voicu Bugariu, nascut in 1939 si semnatar al optsprezece volume, dintre care zece romane si trei volume de povestiri, ne aflam in prezenta unui autor fundamental pesimist.
Povestirile din Mozart si moartea sunt mai toate construite in jurul unor personaje crepusculare sau lipsite de forta vitala. Este vorba despre oameni in prag de batranete, ori realmente batrani, saraci, singuri, timizi, lipsiti de aplomb, condamnati fie la o existenta vegetariana, lipsita de orice satisfactii, fie la o decadere inexorabila pe care ei o accepta cu resemnare. Alteori e vorba despre cupluri destramate sau de experiente amoroase ratate. Incompatibilitatea dintre partenerii cuplului este, de altfel, una dintre temele recurente ale volumului, dar ar trebui poate sa remarcam ca, in privinta aceasta, discretia si pudoarea lui Voicu Bugariu dau textelor sale, aparute in contextul literaturii erotice explicite de astazi, un aer oarecum vetust, interbelic. Cu siguranta ca nu-l pot contracara cruditatile artificiale de limbaj care apar ici si colo in doua-trei povestiri. Barbatii sunt timizi, delicati, morali, paralizati de scrupule, iar femeile vitale, senzuale, intreprinzatoare, derutante si dominatoare. In sfarsit, cum este cazul in povestirea care da titlul cartii, Mozart si moartea, autorul poate descrie si oameni care mor. Nu exista multa lumina in volumul acesta, dar exista multa ironie, venita dintr-o sensibilitate romantica si invecinindu-se cu sarcasmul. In Rolex, Ion Coman, ajuns la 60 de ani “fara statut social clar” traieste din expediente, vanzandu-si lucrurile din casa si traducand texte ca “negru” pentru un patron veros. Va sfarsi prin a-si vinde si casa spre a-si cumpara un ceas Rolex de aproape opt mii de dolari, simbolul reusitei si al vitalitatii. Va fi gazduit intr-o pivnita a patronului, dar posesia pretiosului ceas, dupa putina vreme, nu-i mai procura nicio satisfactie. Planuieste sa scape de el, sa-l dea unei cersetoare.
Acelasi personaj apare in Amor senil. Locuitor de-acum al pivnitei patronului, Ion Coman traduce un roman de Roberto R Grant (pseudonimul folosit de Voicu Bugariu!) si din el un episod amoros trait intr-o realitate virtuala senzuala, dar umilitoare de un batran miliardar american. Episodul ii aduce in minte lui Ion Coman propria-i experienta cu o sordida doamna M., cunoscuta cu putin timp in urma. Intr-o alta povestire, Adevarul este ciudat si incomod, un barbat sentimental si timorat, in preajma virstei de 50 de de ani, proiecteaza sa imbatraneasca rapid pentru a fi astfel mai usor acceptat in preajma femeii inaccesibile, care-l respinge. Senilitatea nu mai este o infirmitate, ci doar o masca sub care se poate ascunde convenabil concupiscenta.
Tot despre timiditate este vorba in Cvartet. Doi tineri ingineri in drum spre Costinesti iau dimineata in masina lor, un Trabant modest, doua turiste tinere si atragatoare. Amabilitatea inginerilor nu e desigur nevinovata, drept care, la propunerea lor, se instaleaza cu totii intr-un loc izolat unde nu-i stanjeneste nimeni. Fac plaja si nudism, dar fetele ii inhiba fiindca le par respectabile si inaccesibile si ziua se scurge in conversatii chinuite si plictisitoare. La despartire, insa, seara, inginerii vor asista melancolici cum ele vor urca nerabdatoare intr-o alta masina, un Mercedes. Cineva dinauntru le-a facut semn aproape poruncitor sa urce. Turistele nu erau desigur deloc inaccesibile.
O povestire foarte consistenta este Ucigasul melcilor. Un respectabil Wilhelm R. din Kronstandt, numele german al Brasovului, in virsta de 55 de ani, parasit de mai mult timp de nevasta sa foarte vitala si senzuala, este martorul unei invazii de melci. Wilhelm isi aminteste ca barbatul pentru care sotia lui l-a parasit, a epatat-o la prima lor conversatie vorbindu-i insinuant despre sexualitatea melcilor. De aici, ura lui Wilhelm R. fata de gasteropodele care-i patrund in casa venind pe fereastra. Va omori melcii din camera si apoi va iesi in strada, unde va constata ca invazia este coplesitoare. Va continua sa zdrobeasca la inceput furios si apoi din ce in ce mai destins si mai constiincios cochiliile melcilor pe strazile aproape pustii ale orasului. Dar masacrul acesta este urmat de evenimente teribile. De un accident de camion, de prabusirea unui avion in flacari, de deraierea unui tren, soldate, toate acestea, cu sute de victime. Si, in final, de un cutremur devastator. Wilhelm R. va pieri strivit ca un melc de un zid care se prabuseste peste el.
Tot despre un barbat confruntat cu infidelitatea partenerei lui este vorba in O renuntare. Descoperind un jurnal intim al nevestei, omul il cauta pe presupusul ei iubit ca sa afle cat de departe a mers intimitatea lor. Acesta ii marturiseste insa ca, in ciuda atractiei reciproce, nu s-a petrecut nimic important si sotul-inginer sunt multi ingineri in prozele acestea ale lui Voicu Bugariu! se intoarce linistit acasa.
Cu o idila terminata cu bine ne intalnim insa in povestirea intitulata Timiditate. Un tanar, Paul, invita o colega de serviciu la restaurant propunandu-i sa joace rolul de logodnica fata de un prieten care soseste din Franta cu sotia. Colega accepta, dar, fireste, prietenul din Franta este fictiv. Cei doi incep, ceremonios si delicat, sa flirteze si seara tarziu iau un taxi care trebuie sa-i duca la Paul.
Despre o dramoleta in regim minor luam cunostinta din monologul unei chelnerite care este curtata de un barbat pe care ea realmente nu-l intelege: “Cand ai douazeci de ani timpul curge mult mai incet. Pentru mine curge de doua ori si jumatate mai repede. Ce-o fi vrut sa zica? O asemenea vedere n-am primit niciodata /…/ Vorbeste atat de curios! E foarte inteligent!” (In preajma noptii). Si despre o catastrofa o inbatranire accelerata si o moarte prematura citim in Fulgerul mental, unde un scriitor steril, trecut de patruzeci de ani, reuseste, la sugestia unui doctor psihiatru, sa-si procure pentru un scurt timp energia pe care o avea in tinerete. Va scrie in doua saptamani un roman de cateva sute de pagini lucrand neintrerupt, dar va iesi din aceasta experienta istovit, batran, cu parul alb si dupa cateva zile se va stinge.
Cu siguranta, povestirile din acest volum al lui Voicu Bugariu au meritele lor. Scriitura este atractiva, condimentata cu procedee post-moderniste, stilul este fluent, istoriile se parcurg cu interes si placere. Volumul, chiar daca pare usor vetust, este sensibil si are meritul de a pastra in literatura imaginea unei lumi si a unor caractere omenesti care in viata de toate zilele sunt pe cale de disparitie.

Ultimele articole

Articole similare