Recent, am declarat deschis in mod oficial sezonul vacantelor. Si asa este pentru cei mai multi dintre noi. Dar nu pentru toti.
Fie pentru ca unii isi continua lucrul sau pentru ca sunt ingrijorati de probleme existentiale, nu toata lumea savureaza placerea recreatiei mari. O categorie distincta o reprezinta “les nouveaux arrivants” sau “imigrantii” sau… noi, cei care o luam de la capat aici.
Zi sau noapte, vacanta sau nu, unele dintre avioanele care taie cerul Montréalului (dar si cheful de viata al celor ce locuiesc sub culoarele de zbor) aduc in pantecele lor zeci si zeci de imigranti, din mai toate colturile lumii.
Daca sunteti aici de ceva vreme, rememorati pentru o clipa impresiile primului contact cu taramul nord-american. Amintiti-va apoi de perioada de inceput, de primele bucurii, dar si de primele probleme.
Daca inca nu v-ati revenit complet dupa schimbarea de fus orar sau tot mai aveti dificultati in departajarea fiselor de 5 si de 25 de centi, ori pentru ca pur si simplu va place sa fiti corect informati, atunci articolul acesta vi se adreseaza.
Cand ne facem bagajele pentru a veni aici, nimeni nu vrea sa ia la pachet necazuri, suferinta sau probleme. Asa ceva nu incape pe lista noastra si nu ar trebui sa se gaseasca pe lista nimanui. Ceea ce se gaseste, insa, pe lista tuturor este neprevazutul.
Ca si ceilalti membri ai comunitatii noastre, am fost martorul unor situatii triste, tragice uneori, traite de unele familii aici. Bolile, accidentele sau – Doamne fereste! – decesul fac parte din cotidian si adesea simplul “las’ ca am grija” nu ajunge.
Daca in Québec avem avantajul unei asigurari publice (chiar si incompleta), problema este accesul la aceasta – care, de regula, este acordat dupa circa 3 luni de la sosire.
Asadar, in “perioada de carantina”, ce ne facem daca ajungem cumva la doctor si nu avem o asigurare? Platim din buzunar. Exemplu: 4.500$ o zi de spitalizare la Royal Victoria – tratamentele si alte onorarii NU sunt incluse. Si, cum nu suntem locuitori ai Olimpului, sa nu excludem posibilele cheltuieli funerare, care in zona Montréal sunt cuprinse intre 11.500$ si 15.500$.
Nu vreau sa va sperii. Dar nici nu stiu cati dintre noi mai au de gand sa contribuie la chetele organizate prin biserici, pe forumuri sau pe alte cai. Pentru ca nu este normal sa facem doar un simplu salt geografic si nu si pe cel la nivel mental.
Imigratia nu-i un schimb de locuinte si nici nu suntem in tara Moka. Viata costa bani, iar pentru situatiile neprevazute exista asigurari specializate care pot acoperi boala, accidentele, mutilarea sau decesul, indiferent ca suntem nou veniti, rezidenti sau cetateni canadieni.
Sanatatea si viata sunt nepretuite. Daca insa se intampla ceva rau, un sprijin material cert face mult mai mult decat panica umanitara iscata pe ici si pe colo.
Stiu ca unii dintre dumneavostra nu ma vor inghiti pentru ce am scris mai sus. Insa, cum meseria mea este sa prevad neprevazutul, va intreb: ati luat totul in calcul?