In cautarea romanilor din Spania

0
215

L-am intrebat pe recep­tionerul hotelului din Valencia unde am putea petrece cateva zile la mare, dar intr-o statiune linistita, fara hoteluri de 30 de etaje. Spaniolul s-a luminat la fata: acum doi ani s-a dus in vacanta la Javea cu fosta lui iubita. Localitatea, aflata la 100 de kilometri sud de Va­-lencia, ar fi un fel de Vama Veche, am inteles din expli­ca­tiile lui. Inca nu s-au constru­it mari hoteluri, este destul de rustic si e plin de englezi si nemti. In plus, a fost desemnata cea mai frumoasa plaja spaniola in urma cu ceva timp.

Autostrada Mediteraneo serpuieste printre dealurile pline de vii si livezi cu mas­lini. Din cand in cand, apare cate o stanca inalta, ce pare sa iasa direct din mare. Am gasit Javea aproape cum ne-a zis omul. Un golf superb, plin de pal­mieri, totul aflat la poalele unui munte de marmura, fara vegetatie.Un singur hotel luxos si multe case in constructie. O atmosfera calma, patriarhala.

In buza plajei am citit un anunt cu bungalouri de inchiriat. Am batut la o usa ce parea a fi a administratorului. Un tanar de vreo 30 de ani deschide, dar nu stie engleza. Incerc sa ma inteleg intr-o spaniola de balta si reuseste sa-mi spuna unde ar fi birourile companiei. Am fost pe punctul sa-l injur in romaneste si, dupa cum veti vedea, ar fi fost un gest neinspirat.

La birouri, o tanara nu stie nicio boaba de engleza sau de franceza. Si, ca toti spaniolii, turuie, desi e limpede ca nu ­in­telegi aproape nimic. Dupa o ora de negocieri, fac deal-ul. Imi da un biletel cu numele Dorin pe el. Dorin e tipul care se ocupa de bungalouri, cel pe care am vrut sa-l injur. Ma trece un gand, eu zic ca Dorin este roman. Cand ii bat la usa, il iau direct in ro­maneste. “Pai de ce nu ziceti asa, ca sunteti ro­mani. Nevasta-mea, care era dupa per­dea la prima intalnire, a prins cuvan­tul strada, insa credea ca sunteti italieni”.

In fine, Dorin si sotia lui, Liliana, sunt foarte simpatici. El ne aduce un televizor in apartament si ne arata smecheria cum sa dam drumul la aer conditionat fara telecomanda. Daca am fi cerut acest serviciu, ar mai fi costat vreo 10 euro pe zi in plus. Au venit acum 6 ani in Spania. El se ocupa de bungalouri, iar ea lucreaza la un restaurant aflat pe malul marii, la 30 de metri de casa. Nu o duc rau deloc, dar strang bani pentru casa pe care si-o ridica intr-un sat din judetul Buzau, de unde vin. Nu s-au gandit sa ramana definitiv in Spania, dar nici n-au vreun plan sa plece in Romania prea curand.

Dorin are exemple de prieteni care au strans ceva bani acolo si s-au intors acasa sa-si deschida o afacere. Au facut un bar in sat, asa cum au vazut ei in Spania. Cu canapele albe. Taranii de la camp preferau tot bodega satului, tineri consumatori nu erau prin sat, asa ca au dat faliment.

Dupa vreo zece zile de Spania, ne-a apucat o pofta nebuna de ciorba. Spaniolii nu au decat foarte rar in meniu supa si, de obicei, este un fel de juice de legume. Intr-o doara il intreb pe Dorin daca nu exista vreun restaurant romanesc in zona. Suntem pe litoralul mediteranean si nu banuiam c-ar exista asa ceva. Zice ca era unul acum vreo doi ani intr-o alta statiune, la Calpe, in port – vreo 30 de kilometri distanta. Dar nu stie daca mai exista. Ne-am urcat in masina, directia Calpe. Pe primul tip intalnit in cale l-am intrebat de restaurantul Dra­-cula. Surprin­zator, ne-a indicat precis unde era. Dracula exista si este plin. Niciun client nu vorbeste romaneste. Apare rapid un chelner care este roman si e chiar patronul restaurantului.

Familia Mohanu a deschis Dracula in urma cu 5 ani, iar succesul este ne­bun. Doamna Mohanu, Florina, imi spune secretul. “Cand am deschis noi, mai erau in Calpe alte doua restaurante romanesti. Ambele au dat faliment, pentru ca se bazau numai pe romani. La noi este bucatarie spaniola si ro­ma­neasca in acelasi timp. La inceput a fost greu, pentru ca nu stiam cum sa-l promovam. Spaniolii habar n-aveau de buca­taria romaneasca, aveau impresia ca ne hranim in tara cu buruieni, erau foarte uimiti ca mai toate felurile se bazeaza pe carne, ca si la ei. Mi-a venit o idee. Am facut mici si sarma­le si am deschis o taraba in centrul oraselului. Vindeam cu un euro portia si, la pretul acesta, au facut coada. Le-am dat carti de vizita si i-am invitat la restaurant. Succesul a venit rapid. Ati avut noroc ca ati gasit locuri acum, sunt zile cand lucram numai pe rezer­vatie”.

Mancarea la Dracula din Calpe este incredibila. Am gasit tot ce vroiam. Ciorba de perisoare, sarmale, varza cu ciolan. Servirea fara repros. O rapiditate pe care n-am va­- zut-o niciodata intr-un restaurant din Romania.

Odata cu succesul Dracula, Florina Mohanu a devenit un personaj activ si cunoscut in oras. Nu exista nicio expo­zitie culinara in toata zona valenciana unde sa nu fie invitata. Gratie familiei Mohanu, bucataria romaneasca a patruns in Spania. Nu acelasi lucru se poate afirma despre alte restaurante romanesti deschise in afara tarii.