Dupa multi ani de amanari repetate, iata-ma ajuns in fata unei interventii chirurgicale importante, la Montréal. Incercasem aceasta reparatie in spatiul craiovean, dar nu am gasit acolo conditiile potrivite, fiind si apasat de singuratate. Insa, in urma tatonarilor, pot sa va spun ca sumele pe care ar fi trebuit sa le scot din buzunar pentru asta variau necontenit, la nivelul mai multor sute de euro.
Poposind in latinitatea quebecheza, biruit de o coxartroza nemiloasa, m-am hotarat sa-mi fac o programare pentru operatia aflata in discutie. Evenimentul a avut loc recent, la Spitalul Jean Talon. Dupa ce, in prealabil, am petrecut o zi pentru diferite analize, instructiuni si investigatii, la data stabilita m-am prezentat pentru implantarea protezei respective in locul colului femural.
Suportam prima mea operatie de anvergura, care se va intinde pe o portiune de aproape 40 cm, inchisa, la final, cu pense metalice. Operatia a decurs intr-un ritm alert, pe parcursul a 60 de minute. Incantat de profesionalismul discipolilor lui Hippocrate, ii sunt recunoscator intregii echipe, in frunte cu doctorul Michel Malo si medicul anestezist, Giselle Daher, care au fost permanent cu ochii pe mine, de parca eram parintele lor.
Am petrecut sase zile intr-o rezerva in care infirmierele, de o gingasie aparte, m-au supus tratamentului adecvat, cu multa devotiune. O intreaga flora, venita din toate colturile lumii, precum Larisa, din Basarabia, Natalia, din Republica Dominicana, Ludmila, din Belarus, Giorgiana, din Peru, Virginia, din El Salvador, Victoria, din Iasi… si lista e lunga. Parasind tara lor de origine, cu diplome universitare neacceptate aici, au luat-o de la capat, urmand cursurile colegiilor si universitatilor canadiene.
Zambetul lor angelic era mai eficace decat toata diversitatea medicamentelor, oferite cu un suras larg si plin de sinceritate. S-a intamplat ca, in acele zile, in saloane sa fie tratati multi batrani quebequezi. In marea lor majoritate mi-au dat de inteles ca resping fenomenul imigratiei, deranjati de cei veniti pentru o viata mai buna, chiar daca au o pregatire solida. Am incercat sa-i lamuresc pe cativa dintre acesti venerabili cu fete cucernice, ca, printre altele, au ajuns la varsta senectutii, poate, si datorita atentei ingrijiri de care au beneficiat din partea armatei de imigranti – unii, cu greu apreciati, altii huliti pe nedrept, dupa accent. Pacat.
In calitatea mea de martor ocular si donator de tesut osos pentru laboratoarele de cercetare, afirm cu tarie ca in orice directie se pot face multe lucruri bune. Prima conditie este sa vrem.
Pentru a da o nota mai vesela momentului, in clipa externarii, am observat ca Marysol, o incantatoare fizioterapeuta, ce provenea din stramosi brazilieni, mi-a masurat cu mare atentie egalitatea lungilor picioare. Vazand meticulozitatea calculelor pe care le facea, am intrebat-o, in gluma, daca nu cumva vrea sa-mi comande sicriul. Explozia de veselie a fost totala.
Nu am inteles, totusi, de ce in saloane bolnavii erau spitalizati in sistem mixt. Se gaseau barbati si femei la un loc. O ciudatenie pe care altii au analizat-o cu atentie, se pare, gasindu-i eficienta.
Doua zile am fost alimentat prin perfuzii. In perioada urmatoare, bunatatile cu care eram imbiat, pe tava, langa pat, mi-au provocat o alta uimire. In functie de regimul alimentar prescris de medic, un oficial al bucatariei m-a intrebat cum prefer supa, carnea si cartofii, ce fel de compot, ce sucuri accept, cum sa fie budinca si concentratia cafelei. Luat prin surprindere de generoasa oferta, care nu se mai termina, am scos pe gura un singur cuvant sugrumat: “indiferent!”. Preparatele culinare calde erau aduse sub un capac roscat, bun izolator.
Ajuns la mine acasa, am fost luat sub atenta observatie de o alta pleiada de specialisti in domeniul recuperarii, precum Lana, din Kazahstan, Mioara, din Brasov si Ronny, care avea un puternic accent anglofon.
Pentru a pune cireasa pe tort, inchei randurile de fata cu importanta precizare ca tot acest ritual nu m-a costat nici macar un cent. Fiind adeptul comparatiei, am ramas incremenit de gratuitatea intregului act medical cu care am fost rasfatat, tinand cont ca la o clinica particulara urma sa achit 16.000 de dolari, suma in care nu stiu daca era inclus evantaiul de servicii amintit.
Sunt recunoscator profesionistilor care au lucrat in echipa pentru repunerea mea pe picioare si multumesc celor ce mi-au stat aproape in clipe de cumpana.