Intr-un interviu publicat saptamana aceasta in presa din tara, fostul lider taranist Ion Diaconescu afirma ca Romania mai are nevoie de inca doua decenii pana sa cunoasca maturitatea politica si economica. La cei 92 de ani pe care i-a implinit pe 25 august, este putin probabil ca Ion Diaconescu va mai prinde scadenta pe care o anunta pentru ca tara noastra de bastina sa intre in normalitate. Ma tem insa ca, si daca ar mai trai 50 de ani, Ion Diaconescu tot nu ar mai prinde transformarea Romaniei intr-o tara cu adevarat democratica si, mai ales, civilizata.
Dar Ion Diaconescu ar fi avut totusi sansa sa vada o Romanie mai buna, o Romanie mai aproape de valorile occidentale la care ravnim de 70 de ani. A avut aceasta sansa, dar a ratat-o la fel de senin precum vorbeste acum despre viitorul Romaniei de peste 20 de ani.
In 1996, cand CDR a ajuns la putere in Romania, Ion Diaconescu era seful PNTCD si al Conventiei Democrate. Era liderul politic al Romaniei din acea vreme, chiar daca presedintele tarii era Emil Constantinescu. Intr-o masura mai mare decat acesta din urma, Ion Diaconescu se face vinovat de degringolada in care s-a zbatut Romania in cei 4 ani de guvernare CDR-ista.
In primavara anului 1997, Romania a avut sansa sa iasa de sub papucul fostilor securisti si nomenclaturisti, care la acea data inca nu ingenuncheasera tara de tot. In 1997, Adrian Nastase nu devenise inca sacalul care avea sa rapuna presa independenta dupa anul 2000, iar acolitii lui nu furasera cealalta jumatate de tara ramasa nefurata pana in 1996. Acum totul este desavarsit, nu mai exista niciun petec de tara care sa nu fie detinut de fostii securisti si comunisti. Ceea ce a mai ramas astazi de furat sunt fondurile europene; aici se da batalia surda intre pedelisti si pesedisti – cei din urma, asistati de liberali.
In 1997, inca mai aveam o sansa. Ion Iliescu si banda lui de mafioti inca mai puteau fi invinsi, iar Romania mai putea fi scoasa din ghearele mafiei securisto-comuniste. In primavara anului 1997, Ion Diaconescu, ca lider politic al PNTCD si al CDR, trebuia sa aiba barbatia politica sa declanseze alegeri anticipate. La alegerile din noiembrie 1996, CDR obtinuse circa 30% din voturi, iar impreuna cu PD si cu UDMR a constituit o majoritate parlamentara de peste 60%. Atunci trebuiau organizate alegeri anticipate, fiindca PSDR-ul lui Iliescu furase 10-15% din voturi, ca organizator de alegeri si beneficiind de manipularea facuta de TVR. Atunci, alegerile ar fi fost organizate de CDR, iar conducerea TVR fusese deja schimbata.
In primavara anului 1997, CDR ar fi putut obtine singur 40-45% din voturi, ceea ce i-ar fi permis sa formeze guvernul doar impreuna cu UDMR. Imediat dupa venirea la putere a CDR-ului, romanii au fost cuprinsi de un entuziasm de nedescris: scapasera de ciuma rosie, iar la orizont erau integrarea in NATO si in Uniunea Europeana. Alta ar fi fost astazi Romania daca PSD-ul nu ar fi revenit la guvernare in anul 2000. Cat de slabi ar fi fost ministrii CDR – pentru ca unii dintre ei au fost teribil de slabi, trebuie sa o recunoastem -, tot nu s-ar fi ajuns la jaful practicat in guvernarea Nastase din 2000-2004 si nici la compromisul cu Basescu – Alianta D.A., din 2004.
Din pacate pentru noi, Ion Diaconescu a fost prea slab ca politician, iar lui Emil Constantinescu i se urcasera deja la cap fumurile de lider regional si “prietenia” lui cu Jacques (Chirac). Am pierdut atunci sansa, singura din pacate, de a iesi de sub zodia cancerului comunisto-securist care a ros trupul Romaniei pana la os.
Astazi, Romania nu mai are niciun viitor. Ion Diaconescu vorbeste de 20 de ani, dar peste 20 de ani Romania va fi condusa de Elena Basescu, de Honorius Prigoana, de Dorin Cocos, de Andrei Hrebenciuc sau de Andrei Nastase.
Unii au intrat deja in politica, altii se antreneaza vartos pe margine, dar ei reprezinta “viitorul” politic al Romaniei de peste 20 de ani. Pentru simplul motiv ca ei au banii si cine are banii controleaza jocul. Iar spre deosebire de parintii lor, care au fost nevoiti sa “trudeasca” din greu ca sa puna cap la cap milioanele (sau miliardele) de euro, cei pomeniti mai sus nu vor avea altceva de facut decat sa-i sparga pe gaini congelate, pe galeti din plastic sau pe berea si micii cu care voturile se cumpara atat de usor in Romania.
